Hagi-⁠Gheorghe Aghioritul

Cuviosul Hagi-⁠Gheorghe Aghioritul (în lume Gavriil) a fost monah și nevoitor grec din Capadocia, născut în 1809 la Kermira, în ținutul Kayseri, și adormit la Constantinopol la 17 decembrie 1886 (30 decembrie după calendarul nou). A fost proslăvit între sfinți de Patriarhia Ecumenică la 11 februarie 2026. Este pomenit la 17 decembrie.

Tinerețea

S-⁠a născut în 1809 la Kermira (în alte forme, Germir sau Kermil), azi în Melikgazi, provincia Kayseri, în Turcia. Tatăl său, Iordan, era din Kermira, iar mama, Maria, din Gelveri (azi Güzelyurt). Avea un frate, Anastasie. La paisprezece ani s-⁠a mutat cu familia la Constantinopol, la unchiul său, care era dregător la curtea sultanului Mahmud al II-⁠lea. Gavriil a slujit patru ani la curtea sultanului. Încă din tinerețe arătase înclinare spre viața monahală și nevoință.

Muntele Athos

În 1828, în timpul războiului de independență al Greciei, a părăsit Constantinopolul și a plecat cu corabia la mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos. A fost tuns monah acolo și apoi s-⁠a mutat la Cavsocalivia, unde a fost ucenic al părintelui Neofit Karamanlis. La Cavsocalivia a stat patru ani în peștera Sfântului Nifon al Cavsocaliviei, apoi s-⁠a mutat în coliba Sfântului Gheorghe, unde viețuia frăția părintelui Neofit. Apoi a mers la Kerasia, cu frăția părintelui Neofit. La Kerasia a devenit bătrân în 1848, după ce părintele Neofit s-⁠a mutat să locuiască în chilia Sfântului Nicolae din Karyes, care ținea de mănăstirea Simonopetra. Acolo, Hagi-⁠Gheorghe și-⁠a întemeiat propria frăție. Ucenicii lui au întemeiat frății la alte chilii și schituri; un grup de șase ucenici în frunte cu părintele Evloghie a întemeiat o frăție la chilia Sfântului Gheorghe Faneromenul, lângă Karyes. Mai târziu, Hagi-⁠Gheorghe a întemeiat chilia Sfântului Ștefan la mănăstirea Grigoriu. Un izvor grec spune că a fost cunoscut pentru postul aspru, rugăciunea neîntreruptă și faptele de milostenie, iar porecla de Hagi vine de la un pelerinaj al lui la Locurile Sfinte.

Surghiunul și adormirea

La 27 octombrie 1882, chilia rusă a Sfântului Ștefan din Capsala l-⁠a izgonit pe Hagi-⁠Gheorghe. Și-⁠a petrecut restul vieții în surghiun la Constantinopol, în vremea sultanului Abdul Hamid al II-⁠lea. Acolo, după cum se spune, a fost făcător de minuni și a vindecat mulți oameni. A adormit la 30 decembrie 1886 (17 decembrie pe calendarul vechi) și a fost îngropat la biserica Izvorul Tămăduirii a Maicii Domnului din Balıklı, la Istanbul. Fratele său, Anastasie, mort în 1883, a fost îngropat tot acolo.

Proslăvirea

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, sub președinția patriarhului Bartolomeu, a hotărât la 11 februarie 2026 înscrierea lui în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe, rânduind pomenirea lui la 17 decembrie, ziua adormirii. Tradiția Bisericii îl socotește pildă de viață nevoitoare, cu accent pe rugăciune, smerenie și dragoste de aproapele.