Serghie Florinski

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Florinski (Serghie Feodorovici Florinski, numit și Serghie de la Rakvere) a fost protoiereu, născut la 4 martie 1873 la Suzdal și ucis la 30 decembrie 1918 în pădurea Palermo, lângă orașul Rakvere (în germană Wesenberg), în Estonia. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în 2002. Este pomenit la 30 decembrie (17 decembrie după calendarul vechi).

Tinerețea și slujirea la ostași

S-⁠a născut în familia preotului Teodor Florinski, de la biserica Sfinților fără de arginți Cosma și Damian din Suzdal. În 1893 a terminat seminarul din Vladimir. Între 1893 și 1900 a fost învățător la școala zemstvei din Iaksaevo, ținutul Suzdal. La 5 martie 1900 a fost hirotonit preot și trimis preot la biserica regimentului 151 de infanterie Piatigorsk, în așezarea Bereza-⁠Kartuzskaia, gubernia Grodno. În 1904 și 1905 a luat parte, cu o parte din ostașii regimentului lui, la războiul ruso-⁠japonez și a primit ordinul Sfânta Ana și o medalie de bronz de amintire. În 1914 până în 1917 a fost, împreună cu regimentul, în armata de front și a primit ordinele Sfânta Ana, Sfântul Vladimir clasa a IV-⁠a și o cruce pectorală de aur pe panglică Gheorghe, dată pentru deosebite merite pe câmpul de luptă. Comandantul regimentului, colonelul D. L. Ardaziani, a spus despre el că părintele Serghie este un păstor pilduitor în toate privințele, om duhovnicesc de neînlocuit pe câmpul de luptă și un om minunat.

De la 22 iunie 1917 a fost preot la spitalul de campanie de rezervă nr. 29, care se afla atunci în Estonia, în orașul Wesenberg (azi Rakvere). A slujit în spital până la desființarea lui, la 22 martie 1918. În ianuarie comitetul spitalului a refuzat să împlinească porunca comisariatului poporului de a da afară tot clerul din armată și a hotărât să-⁠l păstreze, „după dorința tuturor slujitorilor”. A rămas să trăiască în Wesenberg, fiindcă autoritățile estone din partea locului nu i-⁠au dat îngăduința să plece în patrie.

Mucenicia

La 16 decembrie 1918 oastea Armatei Roșii a ocupat Wesenberg. După trei zile protoiereul Serghie a fost arestat ca reprezentant al vechii orânduiri reacționare și ca om suspect aflat în Estonia fără ocupație hotărâtă. A fost învinuit și că ar fi avut parte la alcătuirea unităților Corpului de Nord. La 20 decembrie a fost interogat, iar la 26 decembrie 1918 i s-⁠a dat sentința de moarte. „Socotesc un singur lucru: vina mea este că sunt preot, și aceasta o semnez”, a spus părintele Serghie la sfârșitul singurului și scurtului lui interogatoriu, al cărui proces-⁠verbal ocupă o singură pagină scrisă de mână. A fost împușcat împreună cu alți osândiți în pădurea Palermo, unde azi se află o piatră de pomenire. În total au fost uciși acolo optzeci și doi de oameni, între care și un pastor luteran. După plecarea bolșevicilor, toți cei împușcați au fost îngropați din nou. Protoiereul Serghie Florinski a fost îngropat la cimitirul orașului.

Canonizarea și aflarea moaștelor

În 2002 Biserica Rusă l-⁠a numărat între sfinții sfințiți mucenici pentru cinstire în toată Biserica. Aflarea moaștelor sale a avut loc la 2 iulie 2003, în prezența mitropolitului Corneliu al Tallinnului și al întregii Estonii; mormântul a fost deschis după un moleben. Slujba aflării moaștelor s-⁠a săvârșit în Estonia pentru întâia oară. Moaștele sfințitului mucenic Serghie Florinski au fost puse într-⁠o raclă, expusă în biserica Nașterii Maicii Domnului din Rakvere, pentru închinare. De atunci biserica a fost cercetată de mulți pelerini, turiști și delegații din Rusia, Anglia, Franța, Statele Unite, Finlanda, Letonia, Lituania și Ucraina. O părticică din moaște a fost dată în dar eparhiei Sankt-⁠Petersburg și pusă în catedrala marinărească Sfântul Nicolae. Soția lui, din 1900, a fost Elisabeta Ivanovna Smolenskaia, fiica protoiereului Ioan Smolenski, preot al regimentului gărzii lănciere. Nepotul lor este profesorul de istorie Mihail Feodorovici Florinski.