Azaria

Sfântul Proroc Azaria (în ebraică „Domnul a ajutat”) a fost proroc în Iudeea în vremea regelui Asa, în veacul al X-⁠lea înainte de Hristos, fiul lui Oded. Despre el vorbește pe scurt Cartea a doua a Paralipomenelor, în capitolul 15. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 3 februarie.

Prorocia din vremea lui Asa

După ce regele Asa al Iudeii a biruit pe regele Zerah (egiptean sau etiopian, după unii tâlcuitori; izvorul rus îl identifică cu Osorkon I) în lupta descrisă în capitolul 14, Duhul lui Dumnezeu s-⁠a pogorât peste Azaria, care a ieșit în întâmpinarea regelui, întorcându-⁠se biruitor din război, și l-⁠a îndemnat la o înnoire a credinței. A chemat la ascultare pe rege și pe tot Iuda și Beniamin, adică nu numai pe cei de sus, ci pe tot poporul. Cuvântul lui a fost un fel de privire istorică asupra poporului. Mărturisirea lui are trei laturi: Domnul este cu voi cât timp sunteți cu El; dacă Îl căutați, Se va lăsa aflat; iar dacă Îl lăsați, vă va lăsa și El.

Ascultând de proroc, Asa a adunat poporul, a nimicit idolii, a înnoit altarul Domnului din templul Ierusalimului și a reînnoit legământul. Cartea spune că pentru ascultare Dumnezeu i-⁠a dat o vreme de pace (versetul 19). Nu era, pare-⁠se, proroc statornic, ci una dintre acele persoane pe care Dumnezeu le cheamă o dată pentru o însărcinare anume.

Numele tatălui

Textul cartei îl numește „fiul lui Oded” (versetul 1), dar textul masoretic omite numele lui Azaria în versetul 8, ceea ce înseamnă fie că proorocia îi aparține lui Oded, fie, mai degrabă, că o greșeală de copiere a lăsat afară numele. Traducerea greacă a Septuagintei pune la versetul 8 numele Adad. Nu se știe limpede dacă prorocul Oded este același cu tatăl lui Azaria.

În tradiția ortodoxă

După tradiția ortodoxă și după sinaxare, tatăl prorocului se numea Addo, iar Azaria era din ținutul Sembata sau Simvata; a murit în pace și a fost îngropat pe câmpul lui. În Pont, la Katyora, numele sfântului s-⁠a prefăcut în popor în „Azareas” și a fost pus în legătură cu un cuvânt care înseamnă „a se zbârci”; de ziua lui, femeile însărcinate nu trebuie să lucreze, pentru ca pruncul să nu se nască zbârcit și slab.