Anania, Azaria și Misail

Sfinții Trei Tineri, Anania, Azaria și Misail, sunt tinerii evrei din vremea robiei babilonice, prieteni ai Sfântului Prooroc Daniel, care au refuzat să se închine idolului de aur al regelui Nabucodonosor și au fost aruncați într-⁠un cuptor aprins, din care au ieșit nevătămați. În Babilon au primit numele de Șadrac, Meșac și Abed-⁠Nego. Cântarea lor din cuptor a intrat în slujbele Bisericii, iar Biserica Ortodoxă îi prăznuiește la 17 decembrie, împreună cu Sfântul Prooroc Daniel.

La curtea Babilonului

Istoria lor este povestită în primele capitole ale Cărții profetului Daniel (secolul al VI-⁠lea înainte de Hristos), iar istoricul iudeu Iosif Flaviu o repetă, fără schimbări însemnate, în „Antichitățile iudaice”. După cucerirea Ierusalimului, regele Nabucodonosor al II-⁠lea i-⁠a poruncit căpeteniei famenilor săi, Așpenaz, să aleagă dintre fiii lui Israel, din neam regesc și de căpetenii, tineri fără cusur, frumoși, înțelepți și învățați, potriviți să slujească în palat, și să-⁠i învețe trei ani scrierea și limba caldeenilor. Printre ei erau, din seminția lui Iuda, Daniel, Anania, Misail și Azaria. Căpetenia famenilor le-⁠a schimbat numele: lui Daniel i-⁠a zis Baltazar, lui Anania Șadrac, lui Misail Meșac și lui Azaria Abed-⁠Nego.

Regele le rânduise hrană și vin de la masa sa, dar cei patru tineri nu au vrut să se spurce cu ele. Îngrijorat, căpetenia famenilor s-⁠a încredințat curând că tinerii, hrănindu-⁠se cu legume, erau mai frumoși și mai sănătoși decât toți ceilalți. După trei ani, când au fost aduși înaintea regelui, acesta i-⁠a găsit de zece ori mai înțelepți decât toți vrăjitorii și magii din regatul său, iar ei au intrat în slujba curții.

Visul regelui

În al doilea an al domniei sale, Nabucodonosor a avut un vis și le-⁠a cerut înțelepților Babilonului să i-⁠l spună și să i-⁠l tâlcuiască, amenințându-⁠i pe toți cu moartea dacă nu vor putea. Primejdia îi amenința și pe cei patru tineri evrei. S-⁠au rugat lui Dumnezeu, iar El i-⁠a descoperit lui Daniel visul: un chip uriaș cu picioarele de lut. După tâlcuire, regele l-⁠a pus pe Daniel mai-⁠mare peste toată provincia Babilonului și peste toți înțelepții ei, iar pe cei trei prieteni ai lui i-⁠a pus peste treburile provinciei.

Idolul de aur

Mai târziu regele a ridicat un chip de aur și a poruncit tuturor supușilor ca, de îndată ce vor auzi sunetul instrumentelor, să cadă și să se închine lui; cine nu se va închina avea să fie aruncat în cuptorul aprins. Cei trei tineri nu s-⁠au închinat, pentru că aceasta era împotriva credinței lor, iar dușmanii lor i-⁠au pârât îndată regelui. Nabucodonosor le-⁠a poruncit încă o dată să se închine, dar ei au răspuns că Dumnezeul lor, căruia Îi slujesc, are puterea să-⁠i scape din cuptor și din mâna regelui, și că, chiar dacă nu i-⁠ar scăpa, ei tot nu se vor închina dumnezeilor lui și chipului de aur.

Înfuriat, regele a poruncit să se încălzească cuptorul de șapte ori mai tare și să fie aruncați în el legați. Flacăra era atât de cumplită încât i-⁠a ars pe oamenii care îi aruncaseră pe tineri.

Minunea din cuptor

Textul grecesc al Vechiului Testament (Septuaginta), urmat de Biserica Ortodoxă, păstrează și ce s-⁠a petrecut înăuntru. Tinerii umblau în mijlocul flăcării, lăudându-⁠L pe Dumnezeu. Azaria s-⁠a rugat în mijlocul focului, binecuvântând pe Dumnezeul părinților, mărturisind că toate judecățile Lui sunt drepte și că poporul a fost dat în mâna vrăjmașilor pentru păcatele lui, și cerând ca, în lipsa jertfelor, să fie primiți cu inimă înfrântă și cu duh smerit. Slugile regelui nu încetau să ațâțe cuptorul cu smoală, câlți și vreascuri, iar flacăra se ridica patruzeci și nouă de coți deasupra lui și îi ardea pe caldeenii din jur. Dar îngerul Domnului s-⁠a pogorât în cuptor, a scos flacăra afară și a făcut în mijlocul cuptorului ca o adiere de vânt răcoros și umed, încât focul nu i-⁠a atins deloc. Tradiția creștină socotește că acest înger a fost Arhanghelul Mihail.

Atunci cei trei, ca dintr-⁠o singură gură, au cântat, binecuvântând și slăvind pe Dumnezeu, chemând toate lucrurile Domnului, cerurile și apele, soarele și luna, focul și gerul, munții și mările, păsările și fiarele, pe fiii oamenilor, pe preoții și pe drepții Domnului să-⁠L laude și să-⁠L preaînalțe în veci. La sfârșit s-⁠au chemat și pe ei înșiși, Anania, Azaria și Misail, să-⁠L laude, pentru că i-⁠a scos din iad și i-⁠a izbăvit din mijlocul cuptorului cu flacără arzătoare.

Uimit, regele s-⁠a ridicat în grabă și le-⁠a spus dregătorilor că văzuse aruncați trei oameni legați, dar acum vedea patru, dezlegați, umblând prin foc fără nicio vătămare, iar al patrulea era asemenea unui fiu al lui Dumnezeu. Le-⁠a poruncit să iasă. Dregătorii au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupurilor lor, că nici părul capului nu le era pârlit, hainele nu li se schimbaseră și nici miros de foc nu era pe ei. Atunci Nabucodonosor L-⁠a binecuvântat pe Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-⁠Nego, care Și-⁠a trimis îngerul și i-⁠a izbăvit pe slujitorii Săi, i-⁠a înălțat din nou pe cei trei tineri și a vestit tuturor popoarelor semnele și minunile Dumnezeului celui Preaînalt.

Cântarea celor trei tineri

Rugăciunea lui Azaria, povestirea izbăvirii și cântarea de laudă a celor trei tineri, 67 de versete în total, se află în Septuaginta și în traducerile vechi, siriacă, coptă, etiopiană și latină veche, între versetele 23 și 24 ale capitolului al treilea din textul ebraic. Tradiția iudaică le socotește un adaos apocrif, iar protestanții nu le-⁠au primit, dar ele fac parte din canonul Bisericilor vechi. Sinodul al IV-⁠lea de la Toledo, din 633, spunea că a cânta „Cântarea celor trei tineri” la slujbele de duminică și la sărbătorile mucenicilor este un obicei vechi, primit în toată lumea.

În Biserica Ortodoxă, rugăciunea și cântarea lor stau la temelia cântărilor a șaptea și a opta din canoanele Utreniei, iar la Liturghia din Sâmbăta Mare se citește istoria celor trei tineri și se cântă „Pe Domnul lăudați-⁠L și-⁠L preaînălțați întru toți vecii”. Mulți Părinți au văzut în cuptorul care nu i-⁠a ars pe tineri un chip al Maicii Domnului, care L-⁠a purtat pe Dumnezeu fără să fie arsă, și un chip al Întrupării.

Cercetătorii

Unii cercetători biblici socotesc că primele șase capitole ale Cărții lui Daniel au fost alcătuite în epoca persană târzie sau elenistică timpurie și că povestirea despre cuptor, în care Daniel nu apare, a fost poate la început independentă. Ea face pereche cu povestirea despre Daniel în groapa cu lei, amândouă arătând că Dumnezeu îi izbăvește pe cei credincioși Lui.

Prăznuirea

Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Trei Tineri, Anania, Azaria și Misail, la 17 decembrie, împreună cu Sfântul Prooroc Daniel, iar pomenirea lor se face și în Duminica Sfinților Strămoși, înainte de Nașterea Domnului.