Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Alexandru Tuberovski

Teolog și protoiereu

Teolog și protoiereu, profesor la Academia Teologică din Moscova din 1917, mort la Riazan în 1937.

Prăznuire
10 decembriestil vechi 23 decembrie
Adormit
1937secolul XX
Locul
Riazan

Viața

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Tuberovski (Alexandru Mihailovici Tuberovski) a fost teolog rus și protoiereu, profesor extraordinar la Academia Teologică din Moscova (1917), născut în 1881 în satul Makkaveevo, ținutul Kasimov, gubernia Reazan, și împușcat la 23 decembrie 1937, în gubernia Reazan. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 10 decembrie, după calendarul vechi (23 decembrie), ziua morții.

Studiile

S-⁠a născut în familia unui preot. A terminat școala teologică din Kasimov (1896), seminarul din Reazan (1902) și Academia Teologică din Moscova (1907), cu titlul de candidat în teologie, și la 12 iunie 1907 a fost lăsat un an la Academie ca bursier al profesorilor. Din septembrie 1908 a predat teologia fundamentală, dogmatică și morală la seminarul din Kaluga. Din 16 august 1911 a fost docent la Academia Teologică din Moscova, la catedra de teologie dogmatică. După susținerea tezei „Învierea lui Hristos. Încercare de ideologie ortodox-⁠mistică a dogmei”, pentru care a primit premiul al doilea al mitropolitului Macarie, a fost întărit la 11 octombrie 1917 magistru în teologie și docent la Academie, iar de la 16 noiembrie 1917 profesor extraordinar suplimentar.

Teologul

În lucrarea lui principală, Învierea lui Hristos, Tuberovski a cercetat critic tâlcuirea tainei pascale dată de Vladimir Soloviov și de Victor Nesmelov. Cel dintâi socotea că biruința lui Hristos asupra morții a fost rodul omenității Lui desăvârșite și fără păcat, iar al doilea vedea în Înviere o faptă mântuitoare, care a arătat omului putința vieții veșnice. Spre deosebire de ei, Tuberovski a arătat înțelesul mistic al vestirii pascale din Noul Testament. În biruința lui Hristos asupra morții s-⁠a arătat nu puterea omenească, ci cea dumnezeiască. Învierea este o taină a credinței, care dăruiește omului unirea cu Dumnezeu prin Cel înviat. Susținerea acestei lucrări ca teză de magistru nu a fost ușoară. Deși Consiliul Academiei a avut părere bună, susținerea a fost amânată din pricina protestului rectorului Academiei, episcopul Teodor (Pozdeevski), foarte conservator, iar lucrarea a fost înapoiată autorului ca s-⁠o refacă. Susținerea a avut loc abia când episcopul Teodor a fost înlăturat din slujba de rector după Revoluția din februarie.

A scris și articole despre Învierea lui Hristos, despre etica religioasă și educație, despre creația religioasă a lui N. V. Gogol și altele. Între scrierile lui: „Dulceața ființei: împotriva sinuciderii” (1913), „Lumina dinăuntru” (1914) și „Învierea lui Hristos” (1916).

Preotul și mucenicia

În 1919, odată cu închiderea Academiei teologice, s-⁠a întors în satul natal, Makkaveevo, unde s-⁠a căsătorit cu fiica unui negustor, Tatiana Dmitrievna Tretiakova, care avea studii universitare. În anii 1922 până la 1924, în plină prigoană împotriva Bisericii, a primit preoția și a slujit împreună cu tatăl lui, preotul Mihail Mihailovici Tuberovski, în satul Makkaveevo, și a fost ridicat la rangul de protoiereu. Se bucura de mare autoritate între oameni, nu numai ca preot, ci și ca om cu învățătură întinsă, care își ținea gospodăria pilduitor. A folosit cele mai noi izbânzi ale agronomiei, a purtat scrisori cu I. V. Miciurin, primind de la el soiuri noi de fructe, și și-⁠a împărtășit cunoștințele cu țăranii. A fost arestat la 26 septembrie 1937, iar la 23 decembrie al aceluiași an au fost împușcați douăzeci și trei de oameni, între care și Alexandru Tuberovski.

Prăznuiți în aceeași zi 10 decembrie