Anatolie Pravdoliubov

Sfântul Sfințit Mucenic Anatolie Pravdoliubov a fost protoiereu în ținutul Kasimov, din eparhia Reazanului, ucis în 1937, la 75 de ani, în persecuția sovietică. Trei dintre fiii săi sunt și ei sfinți. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2000 și este pomenit la 10 (23) decembrie.

Familia și studiile

S-⁠a născut în satul Davîdovo, din ținutul Kasimov, guvernământul Reazan (azi raionul Klepiki), într-⁠o familie numeroasă de preot: tatăl, Avdie Semionovici Pravdoliubov, și mama, Ecaterina Ivanovna, născută Palmova. Data nașterii apare diferit în izvorul nostru: 16 aprilie 1862 în fruntea textului, 6 aprilie 1862 în biografie.

A absolvit în 1882 seminarul teologic din Reazan, cu calificativul întâi, iar până în 1886 a fost învățător la școala din Davîdovo. În 1886 s-⁠a mutat la Kasimov și s-⁠a căsătorit cu Claudia, fiica protoiereului Andrei Dimitriev, starețul bisericii Acoperământul Maicii Domnului din satul Makkaveevo. Au avut opt fii și patru fiice. Trei dintre fii, Serghie, Nicolae și Vladimir, au primit cununa muceniciei și sunt slăviți între noii mucenici și mărturisitori ruși; izvorul numește pe Serghie când mărturisitor, când sfințit mucenic.

Preot în Kasimov

Până în 1894 a predat la clasa pregătitoare a școlii teologice din Kasimov. La 20 februarie 1892 a fost hirotonit preot de arhiepiscopul Feoctist (Popov) al Reazanului și Zarajskului pentru biserica din satul Zmievka, dar nu a slujit în acea parohie, fiind ocupat cu predarea la școala teologică, la gimnaziul de fete și la școala obștească. La 16 ianuarie 1894 a fost numit preot la biserica Adormirii din Kasimov. A luat parte la aflarea și proslăvirea moaștelor Sfântului Teodosie al Cernigovului.

Din 1909 a fost observator al școlilor bisericești din ținutul Kasimov, funcție pe care a lăsat-⁠o în 1915, după noul regulament al observatorilor. După închiderea tuturor școlilor teologice, din 18 noiembrie 1918 a slujit la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din satul Danevo. Din decembrie 1921 a fost parohul bisericii Adormirii din Kasimov, până la închiderea ei în 1933, apoi, până în noiembrie 1937, al bisericii Buna Vestire din același oraș. În ultimii ani a fost și protopop al primului district bisericesc Kasimov. Pentru osârdia lui a primit mai multe distincții bisericești, între care mitra.

Arestarea și mucenicia

A fost arestat la 6 noiembrie 1937, la 75 de ani, sub învinuirea de participare la o organizație răsculată și teroristă și de activitate contrarevoluționară. La interogatoriul din 11 noiembrie, șeful secției raionale a NKVD i-⁠a cerut să răspundă afirmativ la acuzații inventate. Părintele Anatolie a răspuns că nu a făcut parte din nicio organizație contrarevoluționară și nu se recunoaște vinovat. Nu a învinuit pe nimeni și nu a semnat niciun act care să compromită oameni nevinovați.

Troica NKVD din Reazan l-⁠a condamnat la 6 decembrie 1937 la moarte prin împușcare, după articolul 58, punctele 10 și 11. Potrivit datelor, a fost ucis la Reazan, la 23 decembrie 1937.

Cinstirea

A fost trecut în rândul sfinților noilor mucenici și mărturisitori ruși de Sinodul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, ținut la Moscova între 13 și 16 august 2000. Este pomenit la 10 (23) decembrie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși și în Soborul sfinților din Reazan.