Miltiade

Sfântul Miltiade, numit și Melchiade Africanul, a fost episcop al Romei din 311 până în 314, în anii în care Biserica ieșea din vremea prigoanelor și primea libertate sub Constantin cel Mare. Se știe puțin despre viața lui dinainte de episcopat. Era de neam african, născut în provincia romană Africa, și făcea parte din clerul papei Marcelin.

Episcop în vreme de pace

În aprilie 311, împăratul Galeriu a dat la Serdica un edict de toleranță care punea capăt prigoanei lui Diocletian în Răsărit. Miltiade a fost ales la 2 iulie 311, după o lungă vacanță a scaunului, care urmase morții papei Eusebiu, mort în Sicilia, unde Maxențiu îl trimisese în surghiun. Bunurile Bisericii luate în prigoană au fost atunci înapoiate.

În octombrie 312 Constantin l-⁠a învins pe Maxențiu la Podul Milvian. În februarie 313, el și Liciniu au dat Edictul de la Milano, prin care creștinii au primit libertatea cultului, locașurile de închinare și bunurile înapoi. Constantin i-⁠a dăruit lui Miltiade palatul Lateran, care avea să fie multă vreme reședința episcopilor Romei. Tradiția îi atribuie obiceiul de a trimite bisericilor Romei părți din pâinea binecuvântată de episcop, ca semn al unității, și obiceiul de a nu posti joia și duminica, deși cercetătorii cred că aceste datini erau mai vechi.

Sinodul de la Lateran

În vremea lui, Biserica din Cartagina s-⁠a dezbinat în privința alegerii episcopului Cecilian, sprijinit de Roma. Potrivnicii lui, adunați în jurul lui Donat, cereau ca episcopii și preoții căzuți să fie rebotezați și rehirotoniți. Constantin i-⁠a cerut lui Miltiade să judece pricina împreună cu trei episcopi din Galia. Miltiade a făcut din ea un sinod obișnuit și a chemat încă cincisprezece episcopi italieni. Sinodul s-⁠a ținut la Lateran între 2 și 4 octombrie 313. Donatiștii au plecat fără să-⁠și spună pricina, iar Miltiade l-⁠a păstrat pe Cecilian episcop al Cartaginei și a osândit învățătura rebotezării. Mișcarea donatistă a continuat totuși să se răspândească în Africa.

Mai târziu, donatiștii au pretins că Miltiade, ca și Marcelin și Silvestru, ar fi dat cărțile sfinte păgânilor în prigoană. Sfântul Augustin a respins această învinuire.

Adormirea și pomenirea

Miltiade a adormit la 10 sau 11 ianuarie 314. Constantin a convocat la Arles un nou sinod, în 314, care a osândit și el pe donatiști, dar Miltiade nu mai trăia. A fost îngropat în catacomba Sfântului Calist, pe via Appia.

Biserica Ortodoxă îl pomenește la 10 aprilie. Sinaxarul grecesc îl numește Miltiade sau Melchiade, papă al Romei, și spune, după Martirologiul Roman, că ar fi pătimit în vremea împăratului Maximin, deși istoria nu cunoaște o mucenicie a lui. În Apus pomenirea a fost trecută în calendar în Evul Mediu la 10 decembrie, cu titlul de mucenic dat din greșeală, iar din 1969 se ține la 10 ianuarie, fără acest titlu. Calendarul sfinților occidentali ai Ortodoxiei îl are la 10 decembrie.