Mihail Blagievski

Sfântul sfințit mucenic Mihail Blagievski (în lume Mihail Ioanovici Kobozev, 1874-1937) a fost protoiereu în eparhia Reazanului, împușcat la Reajsk la 23 decembrie 1937 (10 decembrie pe stil vechi) pentru credința lui. A fost trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în 2005, la Sinodul Arhieresc Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, cu numele Blagievski după satul în care slujise.

Viața

S-⁠a născut la 4 februarie 1874 în satul Spas-⁠Leonovșcina, ținutul Egorievsk, în familia diaconului Ioan Lvovici Kobozev de la biserica Schimbării la Față și a soției sale Maria Gavrilovna. În 1892 a terminat școala duhovnicească din Skopin. A fost învățător de școală primară și în 1897 a absolvit cursuri de cântare bisericească. În 1898 a fost hirotonit diacon de episcopul Meletie, pentru biserica Duhului Sfânt din satul Blagie, unde a predat și religia în școala parohială. În 1910 a trecut diacon la biserica Înălțării din Raenburg. Pentru buna lui predare a primit o medalie de argint, iar nu mult după aceea a fost hirotonit preot.

După revoluție, în clădirea de lângă biserica Înălțării bolșevicii și-⁠au așezat o birou, iar în 1932 biserica a fost închisă. Părintele Mihail a lăsat familia la Raenburg și a primit o parohie în satul Dmitrievski Borovok. În 1933 a fost ridicat la rangul de protoiereu de arhiepiscopul Iuvenalie al Reazanului. În 1937 slujea în biserica din Blagie, în care începuse slujirea preoțească, și slujea cu râvnă; se spune că a zis: „Vreau să pătimesc pentru Hristos”.

Arestarea și mucenicia

În octombrie 1937 a fost arestat pe bază de acuzații false, împreună cu alți opt slujitori din ținutul Novoderevensk. Pretextul a fost că toți se strânseseră în satul Zimarovo la hramul icoanei Maicii Domnului din Bogoliubovo, lucru socotit adunare contrarevoluționară. Izvorul englez spune că a fost arestat la 26 octombrie. La 6 decembrie a fost osândit la moarte, iar la 23 decembrie a fost împușcat în închisoarea din Reajsk. Locul îngropării nu se știe. A fost reabilitat la 6 (16) ianuarie 1989.

Fiul cel mare, Nicolae, învățător în Armata Roșie, a trebuit să fie de față la arestarea tatălui și, din pricina zguduirii, a părăsit în curând armata și și-⁠a schimbat adesea locul de viață de teama prigoanei. Soția, Sofia Nikolaevna (născută Tresvețkaia), a murit în 1956. Au avut șapte copii.

Cinstirea

La 16 iulie 2005, din inițiativa eparhiei Reazanului, a fost slăvit ca sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse și trecut în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai secolului al XX-⁠lea. În vara lui 2009 s-⁠a pus o placă memorială pe casa unde a locuit, în Raenburg, numit azi Ceaplîghin. Pomenirea lui este la 23 decembrie (10 decembrie pe stil vechi), ziua mucenicia lui.