Ștefan Brancovici cel Orb

Cuviosul Ștefan Brancovici cel Orb a fost despot al Serbiei între anii 1458 și 1459, ultimul domnitor din dinastia Brancovici. Biserica Ortodoxă Sârbă îl cinstește ca sfânt cu numele „Sfântul Ștefan cel Orb”. A rămas în amintire ca un domnitor orbit de dușmani, care și-⁠a purtat greutățile fără a-⁠și părăsi credința, și ca strămoș al unor urmași cinstiți de Biserică.

S-⁠a născut în jurul anului 1417, fiul despotului Gheorghe Brancovici și al Irinei Cantacuzino. În 1439 sultanul Murad al II-⁠lea a cucerit Smederevo și l-⁠a prins pe Ștefan împreună cu fratele său Grgur, iar în 1441 le-⁠a poruncit să fie orbiți. Din pricina aceasta nu a mai putut aspira la tron când a murit tatăl lor, în 1456, iar urmaș a fost fratele mai mic, Lazăr. Când Lazăr a murit în 1458, fără moștenitor bărbat, conducerea a fost luată de o regență alcătuită din Ștefan, din văduva Elena Paleolog și din guvernatorul Mihailo Anđelović. Anđelović, care avea simpatia turcilor, a încercat să ia puterea, dar locuitorii din Smederevo l-⁠au împiedicat, iar Ștefan a rămas despot.

Regii Ungariei și Bosniei au adus în cetate pe Ștefan Tomașevici, fiul regelui bosniac, care s-⁠a căsătorit în 21 martie 1459 cu fiica lui Lazăr, Elena (numită după aceea Maria). Ștefan cel Orb a fost înlăturat și Tomașevici a ocupat tronul. Cu pierderea tronului, Ștefan a trăit un timp la Buda, la sora lui Ecaterina, văduva unui nobil unguresc, apoi la Dubrovnik, de unde a plecat în Albania, la rudele lui. Acolo, în 1460, s-⁠a căsătorit cu Angelina Arianiti, sora soției lui Skanderbeg. Cu recomandarea scrisă a acestuia a plecat la începutul lui 1461 în Italia. Și-⁠a petrecut restul vieții în castelul Belgrado, în Friuli, lângă Udine, în Italia de nord.

A adormit la 9 octombrie 1476. Sfintele lui oase au fost duse de soția sa, Angelina, în Srem, și au fost așezate în 1486 în satul Kupinovo, într-⁠o biserică ridicată pentru aceasta. Angelina s-⁠a făcut călugăriță la mănăstirea Krušedol, întemeiată de ea în Munții Fruška Gora, și este cinstită și ea ca sfântă, odihnindu-⁠se acolo cu fiul lor Ioan.

Au avut cinci copii: Gheorghe, care a devenit monah cu numele Maxim și între 1508 și 1521 a fost mitropolit al Ungrovlahiei, Ioan, Irina, moartă tânără, Maria, căsătorită cu Bonifaciu al III-⁠lea al Montferratului, și Milița, căsătorită cu domnul Țării Românești Neagoe Basarab.