Mina Calicelad

Sfântul Mucenic Mina Calicelad (adică „cel cu glas dulce”) a fost, după tradiția păstrată în sinaxarul grecesc, un atenian învățat, rhetor și misionar, făcut prefect al Alexandriei, care a mărturisit pe Hristos și a fost decapitat în vremea împăratului Maximin. Se pomenește la 10 decembrie, iar aflarea moaștelor lui se prăznuiește la 17 februarie.

Viața după tradiție

S-⁠a născut la Atena pe vremea împăratului Maximin al II-⁠lea, în jurul anului 311. A învățat la mari filosofi și a ajuns foarte învățat, apoi s-⁠a întors spre studiul scrierilor creștine. Fermecat de Evanghelie și de teologia creștină, s-⁠a făcut creștin și s-⁠a dedicat misiunii. Era mânuitor iscusit al cuvântului și rhetor, de unde a primit supranumele „Calicelad”.

Pe vremea aceea Maximin, nu știind că e creștin, l-⁠a trimis la Alexandria Egiptului ca prefect, cu misiunea deosebită de a împăca locuitorii cetății care se răsculaseră și se sfâșiau între ei. Ajuns acolo, Mina a potolit răscoala și i-⁠a îndemnat pe creștini să fie mai înfocați în credință. Când Maximin a poruncit persecuții împotriva creștinilor din Egipt, Mina s-⁠a împotrivit poruncii, a predicat credința în Hristos și a întărit pe credincioși cu învățătura lui.

Mâniat de această trădare, Maximin a trimis la Alexandria un alt prefect, pe învățatul atenian Hermogen, care l-⁠a chinuit crunt pe Mina. A poruncit soldaților să-⁠i taie tălpile și limba și să-⁠i scoată ochii și apoi să-⁠l închidă în temniță, ca să moară acolo. Potrivit tradiției, în seara aceea i S-⁠a arătat lui Mina Hristos, i-⁠a dat curaj și putere și i-⁠a întregit limba, ochii și picioarele. A doua zi Hermogen a trimis soldați să vadă dacă Mina murise. Toți au văzut cu mirare că Mina nu numai că nu murise, dar rănile i se vindecaseră cu totul. Atunci prefectul l-⁠a întrebat în public, în stadionul cetății, cum s-⁠a petrecut aceasta, iar Mina a răspuns că s-⁠a vindecat în ceasul în care, căzut la pământ, cânta cu lacrimi lui Dumnezeu: „Chiar de voi umbla prin mijlocul umbrei morții, nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine ești, Doamne”. Răspunsul l-⁠a mișcat adânc pe Hermogen, care chiar atunci a crezut în Hristos, și-⁠a mărturisit credința și s-⁠a botezat, ca și alți locuitori ai cetății. Văzând că poate întreaga cetate să se lepede de păgânism, împăratul a poruncit tăierea capului sfântului Mina.

Moaștele

La 17 februarie se prăznuiește, în calendarul ortodox, aflarea moaștelor sfântului. Potrivit tradiției, moaștele i s-⁠au găsit atunci când, într-⁠o vedenie de noapte, sfântul Mina i-⁠a arătat unui om numit Filomat locul în care se aflau. Când vestea vedeniei a ajuns la urechile împăratului Marcian (450-457), că sub pământ, pe malul mării către Acropole, stau ascunse cinstitele moaște ale sfântului Mina, locul a fost săpat și s-⁠au găsit într-⁠o racletă de fier, cu o inscripție care arăta unde trebuie așezate. Astăzi o mică părticică din sfintele moaște se află la Sfânta Mitropolie a Ftiotidei, la Lamia, și este scoasă spre închinare credincioșilor în ziua praznicului lui, 10 decembrie.

Cinstirea

Sfântul Mina este socotit ocrotitorul orașului Eleftheroupoli (Praviști), din prefectura Kavala. Acolo, în ajunul praznicului sfântului, se face o procesiune cu icoana și se dă credincioșilor „kurbanul” tradițional, carne fiartă cu pâine. Se spune că, în anii în care Eleftheroupoli era lovit de holeră, locuitorii l-⁠au văzut pe Sfântul Mina târând de păr, afară din oraș, spre munți, o femeie murdară și sălbatică la chip. Au spus că era holera și că după aceea epidemia a încetat în oraș. Sfântul Mina Calicelad este socotit și ocrotitor al ziariștilor.