Alexie Amanov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexie Amanov, preot, s-⁠a născut la 9 februarie 1870 în orașul Kasimov, gubernia Reazan, în familia psalmistului Ioan Amanov, ai cărui trei fii au ajuns toți preoți. A fost împușcat la 3 decembrie 1937 la Butovo, lângă Moscova, ca protoiereu al orașului Zaraisk.

A urmat doi ani seminarul din Reazan. S-⁠a căsătorit cu Serafima Andreevna Anohina și a fost hirotonit preot. Între 1914 și 1927 a slujit în satul Balîki, din raionul Pocep, regiunea Briansk. La începutul anilor 1920, câțiva călăreți au intrat în curtea lui și i-⁠au spus că peste un ceas se vor întoarce să-⁠l împuște în văzul tuturor. Părintele Alexie a ieșit în grădină și s-⁠a rugat. Vestea s-⁠a răspândit în sat, oamenii s-⁠au adunat în jurul casei și l-⁠au apărat.

În 1927 a trecut în eparhia Moscovei și, cum la Zaraisk locuiau surorile soției sale, a cerut să slujească acolo. A fost numit paroh la biserica Sfântul Nicolae din satul Maslovo, unde a slujit până în 1930. La 1 decembrie 1930 a fost mutat la biserica Mântuitorului din Zaraisk, la 24 noiembrie 1931 a fost ridicat la rangul de protoiereu, iar din 1935 a fost paroh la biserica Sfântul Ilie din același oraș, o biserică mică de la marginea orașului. Soția lui, Serafima Andreevna, era regent. Familia trăia în lipsă, uneori flămândă; nepoții căutau prin ogoarele dezghețate cartofi putrezi, iar iarna adunau fân de pe piață pentru capră. Părintele nu avea cal și mergea pe jos la toate slujbele, iar în săptămâna Paștilor cerceta casele credincioșilor. Din Balîki păstrase o rană la genunchi, iar în anii 1930 a început să orbească de un ochi din pricina glaucomului. În 1930 gospodăria i-⁠a fost trecută printre cele de chiaburi și i-⁠au luat lucrurile din casă noaptea. Oamenii veneau la el să primească sfat, iar el îi ajuta cât putea și era mult respectat.

La mijlocul lui noiembrie 1937 a început ancheta. Martori mincinoși au spus că ar fi vorbit împotriva constituției staliniste, că oamenii de rând sunt cu Biserica și că el va merge mai departe pe la casele credincioșilor și nu-⁠și va lăsa credința. A fost arestat la 24 noiembrie 1937, acasă. Când și-⁠a luat rămas bun de la soție, i-⁠a spus: „Îți mulțumesc, mi-⁠ai fost soție credincioasă. Merg pe urmele Mântuitorului”. În aceeași zi a fost interogat și a respins toate învinuirile. A fost închis la Kolomna, apoi la Taganka, în Moscova.

La 29 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Protoiereul Alexie Amanov a fost împușcat la 3 decembrie 1937 la Butovo și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. Cu câteva ceasuri înaintea morții, fotograful închisorii Taganka l-⁠a fotografiat, ca în rândul multor execuții călăul să nu greșească. Pomenirea lui se face la 3 decembrie, precum și în Soborul noilor mucenici din Butovo și în Soborul sfinților din Reazan.