Alexie Nichițki

Sfântul Sfințit Mucenic Alexie Nichițki, preot, s-⁠a născut la 6 martie 1891 în satul Mihalevo, ținutul Bronnițî, gubernia Moscova, în familia preotului Mihail Pavlovici Nichițki. A fost împușcat la 28 februarie 1938 la Butovo, lângă Moscova. A fost trecut între sfinții noii mucenici ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod din 12 martie 2002, pentru cinstire în toată Biserica.

A terminat în 1902 școala de trei clase din Mihalevo, în 1906 școala duhovnicească de la Don, iar în 1912 seminarul din Moscova, apoi a fost învățător la o școală a unei fabrici de lângă gara Balașiha. În 1913 i-⁠a murit tatăl, iar în 1914 a fost hirotonit preot în locul lui, la biserica Nașterii lui Hristos din Mihalevo. După venirea puterii sovietice a fost mobilizat în miliția de rezervă a Armatei Roșii, a avut grijă de cai, a lucrat ca funcționar și apoi ca telefonist la Hodînka. Demobilizat în 1921, a cerut arhiereului să fie primit preot în eparhia Moscovei și din martie 1922 a slujit la biserica Sfintei Treimi din așezarea Udelnaia, până la arestare.

În 1929 i s-⁠a luat casa, ca om lipsit de dreptul de vot. Impozitele pe slujitori și pe parohii erau atât de mari încât plata lor cerea jertfă. Slujitorii bisericii din Udelnaia au scris în 1937 o cerere de scădere, după ce biroul financiar al raionului mărise de mai multe ori impozitul pe venitul clerului. NKVD a făcut o anchetă tăcută, la capătul căreia părintele Alexie și diaconul Simeon Culiamin au fost arestați la 26 ianuarie 1938.

Interogat la 30 și 31 ianuarie și la 6 februarie, a spus că a scris cererea acasă, că au semnat-⁠o ceilalți din altar și că nu urmăreau altă țintă decât scăderea impozitului. A mai spus că la 2 mai 1937 se dusese la locuința mitropolitului Serafim Cicagov din Udelnaia, invitat să slujească un moleben, și că după moleben a băut un pahar de ceai și a plecat; mitropolitul îi chema de obicei la Crăciun și la Paști, fiindcă din bătrânețe nu mai putea merge la biserică. A tăgăduit orice agitație contrarevoluționară și orice discuție despre închiderea bisericilor. Preotul și diaconul au stat în închisoarea Taganka.

La 16 februarie 1938 troica NKVD i-⁠a osândit la moarte pentru „agitație contrarevoluționară împotriva alegerilor la Sovietul Suprem, răspândirea zvonurilor despre închiderea bisericilor și arestarea clericilor”. La 28 februarie 1938 preotul Alexie Nichițki și diaconul Simeon Culiamin au fost împușcați la Butovo și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută. În ziua aceea fotograful închisorii i-⁠a fotografiat, ca în mijlocul execuțiilor în masă călăul să nu greșească. Se pomenește la 28 februarie, în Soborul noilor mucenici din Butovo și în Soborul sfinților moscoviți.