Sigfrid de Växjö

Sfântul Ierarh Sigfrid de Växjö a fost episcop misionar de origine engleză în Scandinavia, în prima jumătate a secolului al XI-⁠lea. Tradiția îl socotește apostolul Suediei și cel care l-⁠a botezat pe regele Olof Skötkonung, primul rege suedez statornic în credința creștină. Este cinstit mai ales în Occident, în Suedia, și pomenit la 15 februarie.

Începuturile Originar din Anglia, Sigfrid a fost monah și preot, după unele izvoare la York, după altele la Glastonbury. Se crede că a ajuns în Suedia la puțină vreme după anul 1000 și a lucrat mult în Götaland și în Svealand. Un izvor spune că a fost trimis spre nord de regele englez Ethelred al II-⁠lea, la cererea regelui norvegian Olaf Tryggvason, împreună cu episcopii Grimkel și Ioan.

Misiunea în Suedia Potrivit tradiției, a botezat pe regele Olof lângă Uppsala (un izvor dă anul 1008) și a botezat doisprezece conducători de ținuturi, a căror pildă a fost urmată de mulți nobili și țărani. La Växjö ar fi clădit singur o biserică de lemn. A hirotonit doi episcopi suedezi pentru ținuturile vecine, dar el însuși a rămas episcop la Växjö până la sfârșit. Două eparhii suedeze, Växjö și Skara, îl privesc ca pe întemeietorul lor.

După 1014, într-⁠o vreme, Sigfrid s-⁠a aflat la Trondheim, în Norvegia, dar poziția lui de acolo a devenit nesigură după înfrângerea lui Olaf Haraldsson. A vizitat Bremenul cel puțin de două ori, în jurul anului 1015 și, mai sigur, în jurul anului 1030, când a adus arhiepiscopului vești bune despre misiunile din Suedia. Restul vieții și l-⁠a închinat creștinării Suediei. Potrivit tradiției suedeze și islandeze, s-⁠a retras în Värend și a murit la Växjö, într-⁠un an necunoscut.

Tradiția despre nepoții săi O legendă povestește că, în jurul anului 1040, păgânii au atacat biserica din Växjö în timpul slujbei și au ucis pe cei din ea, între ei și cei trei nepoți ai săi, ajutoarele lui în misiune: Unaman, preotul, Sunaman, diaconul, și Vinaman, ipodiaconul. Capetele le-⁠au fost tăiate, puse într-⁠o ladă și scufundate în lac. Sigfrid se afla atunci în Danemarca. Întors, a căutat lada și, după legendă, capetele au vorbit. Regele Olaf a poruncit uciderea făptașilor, dar la rugămințile lui Sigfrid le-⁠a cruțat viața. Sigfrid a refuzat și amenda mare pe care regele a hotărât-⁠o în folosul său, deși trăia în mare sărăcie. Aceasta este o legendă târzie, iar cercetătorii de azi socotesc că, de fapt, se știe puțin sigur despre viața sa: izvoarele sunt vieți de sfinți târzii și liste de regi și de episcopi.

Cinstirea Mormântul din Växjö a devenit centru de cinstire. După o mărturie din secolul al XVII-⁠lea, ar fi fost canonizat de papa Adrian al IV-⁠lea în jurul anului 1158. Moaștele i-⁠au fost nimicite în secolul al XVI-⁠lea, în vremea Reformei. A fost unul dintre cei mai cinstiți ocrotitori ai Suediei, cinstit și în Danemarca și în Norvegia. Biserica Angliei îl pomenește la 15 februarie.