Pafnutie Pustnicul

Cuviosul Pafnutie Pustnicul a fost un pustnic egiptean din veacul al IV-⁠lea, născut în 305 și mort după 395. Este cunoscut mai ales pentru povestirile lui despre viețile multor pustnici din pustia Egiptului, ca sfântul Onufrie. Este pomenit la 15 februarie și la 25 septembrie în Biserica Ortodoxă din America, iar copții îl pomenesc la 15 Meșir.

A fost ucenicul sfântului Macarie cel Mare, nevoitor în pustia egipteană. Cassian l-⁠a vizitat în 395, când Pafnutie avea nouăzeci de ani.

Un alt izvor, sinaxarul sârbesc, îl numește Pafnutie Chefalas și spune că a trăit în vremea sfântului Antonie cel Mare, că timp de optzeci de ani a purtat același rasă și că Antonie îl prețuia mult și spunea tuturor că este un adevărat nevoitor, care știe să vindece și să mântuiască sufletele. Izvorul sârbesc îl pomenește la 25 februarie după calendarul vechi, adică la 10 martie după cel nou. Nu putem spune dacă este vorba de același om.

Este și subiectul piesei „Pafnutie” a călugărniței benedictine Hrotsvita, din Saxonia, în care el o aduce la creștinism pe curtezana Thaïs.