Alexie Zăvorâtul

Cuviosul Alexie Zăvorâtul a fost monah și zăvorât la Lavra Peșterilor din Kiev, în veacul al XIII-⁠lea. Este cinstit de Biserica Rusă între cuvioși. Pomenirea lui este la 24 aprilie după calendarul vechi (7 mai după cel nou), în a doua duminică din Postul Mare, în Soborul tuturor cuvioșilor părinți din Peșterile Kievului, și la 28 septembrie (11 octombrie după cel nou), în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate.

Ziua de 24 aprilie este arătată într-⁠un calendar creștin întreg, ediția de la Kiev din 1875. Arhiepiscopul Dimitrie (Sambikin) a lămurit-⁠o prin faptul că moaștele lui Alexie se odihneau, ca și acum, aproape de ale Cuviosului Sava, a cărui pomenire cade în acea zi. Troparul și condacul lui sunt comune cu ale Cuviosului Sava de la Peșteri.

S-⁠a nevoit în Peșterile Apropiate (ale Sfântului Antonie) ale Lavrei Peșterilor în a doua jumătate a veacului al XIII-⁠lea. Timpul vieții lui, ca al tuturor sfinților din Peșteri care au trăit în vremea invaziei mongolo-⁠tătare, poate fi datat doar aproximativ. S-⁠au păstrat puține lucruri despre viața lui. În sfintele cărți manuscrise, în Cartea sfinților și în canonul slujbei cuvioșilor din Peșteri este numit făcător de minuni, la fel ca în slujba Părinților din Peșteri. Este pomenit ca „părintele nostru cuviosul Alexie zăvorâtul” între sfinții „orașului Kiev” în „Descrierea sfinților ruși”, cunoscută în copii de la sfârșitul veacului al XVII-⁠lea până în al XVIII-⁠lea.

Dorind să ajungă la înălțimi duhovnicești, dreptul s-⁠a retras într-⁠o mică peșteră și a petrecut mulți ani în post aspru. Amănuntele vieții zăvorâților sunt de obicei necunoscute, dar tradiția Bisericii îi socotește rugători stăruitori pentru oameni înaintea Domnului. Viața lui nu este descrisă în Pateric-⁠ul Peșterilor din 1661.

Canonizarea locală a lui Alexie datează din 1675, când sfântul a fost adăugat la pomenirea de obște rânduită în 1643 de Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului. Cinstirea în toată Biserica a fost stabilită prin ucazurile Sfântului Sinod din 1762, 1775 și 1785, potrivit cărora un număr de sfinți din Kiev, între ei și Alexie, puteau fi trecuți în calendarele de la Moscova pentru toată Biserica.

Moaștele neputrezite ale sfântului au fost aflate după 1675 și se află la vedere în Peșterile Apropiate (ale Sfântului Antonie) ale Lavrei, lângă moaștele Cuviosului Sava. Este pomenit întâia oară pe harta Peșterilor Apropiate din 1703. În 1795, pe locul unde se odihnește, sunt notate moaștele „cuviosului Alexie, care se odihnește în zăvor” (în 1744 s-⁠a trecut aici, din greșeală, „cuviosul Maxim zăvorâtul”, iar între 1769 și 1789 „sfântul Maxim”). Se poate ca tocmai pe acest nevoitor să-⁠l fi avut în vedere solul german Eric Lassota când scria, în 1594, despre peșterile Lavrei, că între cei pe care i-⁠a văzut zac acolo Sfântul Dionisie, Sfântul Alexie și Sfântul Marcu.