Branco Dobrosavlevici

Sfântul Sfințit Mucenic Branko Dobrosavljević a fost preot ortodox sârb, născut la 4 ianuarie 1886 în satul Skrad, lângă Vojnić, și ucis de ustași la 7 mai 1941, în timpul genocidului împotriva sârbilor din Statul Independent al Croației. A fost canonizat în anul 2000 de Biserica Ortodoxă Sârbă și trecut în Calendarul ei între sfinți. Este pomenit la 24 aprilie după calendarul vechi (7 mai după cel nou), ziua uciderii lui.

A terminat liceul și Școala de Teologie din seminarul de la Sremski Karlovci în 1908. S-⁠a căsătorit înainte de hirotonie; a fost hirotonit diacon la 15 martie și preot la 22 martie 1909. A slujit în satele Buvača, Radovica și Veljun și a primit Ordinul Sfântul Sava și Ordinul Coroanei Iugoslave gradul V pentru serviciile aduse poporului său. În ziua Sfântului Gheorghe, 6 mai 1941, chiar în ziua praznicului lui de familie (slava), a fost arestat de ustași conduși de Ivan Šajfor din Veljun. A fost arestat și fiul lui, împreună cu parohul din Cvijanović Brdo, Dimitrie Škorupan. La arestare era paroh al satului Veljun.

Unele izvoare spun că el și ceilalți au fost mai întâi închiși într-⁠o secție de poliție din Veljun și uciși a doua zi în pădurea „Kestenovac”, aproape de Blagaj, cu alți 500 de sârbi, în ceea ce s-⁠a numit masacrul de la Blagaj sau Veljun; altele îl pun printre cei 331 de sârbi uciși la Otočac. Victimele au fost duse la un șanț, silite să-⁠și sape singure mormintele și apoi tăiate cu securile. Părintele Branko și fiul său au fost lăsați până la urmă. Fiul a fost tăiat bucăți sub ochii tatălui, silit, după izvorul sârbesc, să citească slujba de înmormântare pentru fiul său încă viu; apoi a fost chinuit el însuși, cu cruzime cumplită, până la moarte. Rămășițele lui și ale altor sârbi uciși au fost duse în 1946 într-⁠un mormânt de la Veljun. În 2000 a fost canonizat de Sfântul Sinod Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe, la ședința obișnuită, ca sfințit mucenic, și înscris în Calendar. Izvorul sârbesc spune că se pomenește la 7 mai.