Simion Ștefan

Sfântul Ierarh Simion Ștefan a fost cărturar și traducător român, mitropolit al Ardealului între anii 1643 și 1656. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 21 iulie 2011 și este prăznuit la 24 aprilie.

Originar din Alba Iulia, a studiat la o școală mănăstirească din apropierea capitalei Transilvaniei și a fost ales în 1643 „arhiepiscop și mitropolit în scaunul Bălgradului și al Vadului și al Maramureșului și al întregii țări a Ardealului”. În anul 1651 a consacrat la Alba Iulia pe un călugăr bazilian ca episcop de Muncaci.

Noul Testament, tipărit de el însuși la Alba Iulia în 1648 (din care s-⁠au păstrat în jur de 330 de exemplare), sub ocrotirea principelui reformat al Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I, are însemnătate mare prin Predoslovia pe care a alcătuit-⁠o. După ce îl omagiază pe Rákóczi, din a cărui grijă s-⁠a tipărit cartea și care l-⁠a trimis la frații lui de peste munți ca să învețe, el spune câteva păreri de seamă privind unificarea limbii, precum și unele elemente de înnoire aduse în Biserica ortodoxă a românilor ardeleni. Este cel dintâi învățat român care definește noțiunea de circulație a cuvintelor printr-⁠o comparație din domeniul banilor din vremea lui, când banii de aur erau buni pretutindeni: cuvintele trebuie să fie ca banii, buni sunt cei care merg în toate țările, la fel și cuvintele cele bune sunt cele pe care toți le înțeleg. El a observat și marea putere a limbii române de a se îmbogăți cu cuvinte noi. Predoslovia se încheie cu cunoscuta formulă a vremii din Pravila de la Govora, pe care o foloseau atunci toți scriitorii: cititorul să socotească în această carte că nu au scris-⁠o îngerii din cer, ci o mână păcătoasă, făcută din țărână.

O altă lucrare mare a mitropolitului Simion Ștefan este Psaltirea de la Bălgrad (din care s-⁠au păstrat azi în jur de patruzeci de exemplare), tipărită de același grup de cărturari, trei ani mai târziu, în 1651.