Alfeu Corbanski

Sfântul Sfințit Mucenic Alfeu Corbanski, diacon din Vologda, s-⁠a născut la 18 noiembrie 1871 (sau 1873) în Vologda, în familia preotului Anatolie. A murit în spitalul închisorii la 6 august 1937. A fost reabilitat în 1970, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ruse l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori la 17 iulie 2001.

Se numea Alfeu Anatolievici Corbanski. A terminat seminarul din Vologda, a fost hirotonit diacon și a slujit mai întâi la biserica Acoperământului Maicii Domnului, iar după închiderea ei la biserica Nașterii Maicii Domnului. Protoiereul Alexie Rezuhin și-⁠a amintit de el în scrierile sale despre Vologda anilor treizeci și patruzeci: un om nu tânăr, de înălțime potrivită, cu păr cărunt pe umeri, cu o bărbuță foarte mică și albă, slab, cu pete galbene pe față și pe mâini. Trecuse la cimitirul Bogorodsk după închiderea bisericii Acoperământului. Nu avea o fire liniștită; rostea ecteniile pentru morți cu multă simțire, pomenea pe cei adormiți uneori până la lacrimi, dar putea spune dintr-⁠odată ceva fără noimă sau izbucni în râs, uimind pe cei din jur. Prețuia mult amintirea părinților săi, protoiereul Anatolie și Olga, ale căror nume le rostea cu glas tare la liturghie. Rostea ecteniile ținând orarul în mâna dreaptă și acoperindu-⁠și urechea stângă cu cealaltă mână, ca și cum s-⁠ar fi adresat lui Dumnezeu ferindu-⁠se de vorbele din afară. Iarna purta o rasă scumpă cu guler mare și spunea că e a tatălui său, care fusese paroh la biserica Pjatnițkaia din Vologda.

La 2 iulie 1937 diaconul a fost arestat și închis la Vologda, sub învinuirea de „activitate contrarevoluționară, agitație antisovietică, agitație defetistă și teroristă, propagandă pentru fascism”. La 6 august același an a murit în spitalul închisorii; ca pricină a morții, certificatul medical a arătat catar gastric cronic. Pomenirea lui se face la 6 august, la 7 februarie și în Soborul sfinților din Vologda, la 11 iulie.