Segolena din Albi

Sfânta Segolena (Sigolena) din Albi a fost diaconiță și întemeietoare de mănăstire în sudul Franței de azi, în veacul al șaptelea sau la începutul celui următor. Biserica o pomenește la 24 iulie.

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă din Aquitania. La doisprezece ani a fost căsătorită cu Gislulf, iar atunci i-⁠a oferit soțului toate bunurile ei, ca să dobândească „libertatea trupului”. Soțul i-⁠a încuviințat dorința de a trăi într-⁠o căsnicie întru feciorie, ca a lui Iosif, și i-⁠a sprijinit evlavia și milostenia. După zece ani de căsnicie, soțul a murit pe neașteptate. La douăzeci și patru de ani, ea a avut greutăți să-⁠și convingă părinții că nu vrea să se mărite din nou. Un izvor spune că a rămas văduvă la douăzeci și doi de ani și că și-⁠a închinat viața slujirii săracilor și rugăciunii.

După ce a fost sfințită diaconiță de episcopul cetății, a izbutit până la urmă să-⁠l îndupleca pe tatăl ei să-⁠i zidească o mănăstire pe pământul lui. Ea a întemeiat mănăstirea de la Troclar, în Lagrave (Tarn), și a fost cea dintâi stareță a ei. Este înfățișată adesea ținând în mâna stângă toiagul episcopal.

În viața ei pământească i se atribuie vindecarea a doi leproși, a trei orbi, între care un preot, și cel puțin nouă scoateri de demoni. La moartea ei, când măicuțele i-⁠au scos hainele ca să-⁠i spele trupul, au povestit că un miros minunat s-⁠a răspândit deodată în locul acela. A fost îngropată mai întâi la Insula. Moaștele ei se păstrează în catedrala din Albi. Biserica ei din Metz se afla aproape de aceea a Sfântului Ferreol de Besançon. Viața ei a fost scrisă de un autor rămas necunoscut.