Magii

Magii sunt înțelepții care, după Evanghelia după Matei, au venit de la Răsărit să se închine Pruncului Iisus după nașterea Lui în Betleem. Biserica îi cinstește ca pe cei dintâi dintre neamuri care L-⁠au cunoscut pe Hristos și I s-⁠au închinat. În popor sunt cunoscuți și ca „cei trei crai de la răsărit”. Datele despre ei sunt puține, iar mare parte din cele ce se spun vin din tradiție.

În Evanghelie

Evanghelia spune că ei au văzut la Răsărit steaua Lui și au venit la Ierusalim, întrebând unde S-⁠a născut Regele iudeilor. Regele Irod s-⁠a tulburat și a aflat de la cărturari că, după proorocul Miheia, Hristos avea să Se nască în Betleem. Irod i-⁠a chemat în taină pe magi și le-⁠a cerut să-⁠i spună când vor găsi Pruncul, cu gândul să-⁠L ucidă. Steaua a mers înaintea magilor până s-⁠a oprit deasupra locului unde era Pruncul.

Intrând în casă, L-⁠au văzut pe Prunc cu Maria, mama Lui, s-⁠au închinat Lui și I-⁠au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Înștiințați în vis să nu se mai întoarcă la Irod, s-⁠au dus în țara lor pe altă cale. Sfântul Ioan Gură de Aur a tâlcuit darurile ca fiind vrednice nu doar de un rege, ci de Dumnezeu. Tâlcuirea de mai târziu, obișnuită în Biserică, vede în aur închinarea înaintea Regelui, în tămâie înaintea lui Dumnezeu, iar în smirnă semnul morții Celui ce avea să moară pentru oameni.

Cine au fost

Evanghelia nu spune câți erau, nici cum se numeau, nici de unde veneau; spune doar „de la Răsărit”. Cuvântul grecesc magoi vine din limba persană veche și arăta casta preoțească a zoroastrienilor, cunoscuți ca observatori ai stelelor. Unii Părinți i-⁠au socotit babilonieni, alții perși, alții arabi. Tradiția i-⁠a numărat trei, după cele trei daruri, deși în creștinismul sirian se vorbește adesea de doisprezece.

În Apus au primit numele Melchior, Gaspar și Baltazar. În tradiția armeană sunt Melkon, rege al Persiei, Gaspar, rege al Indiei, și Baltazar, rege al Arabiei. În tradiția siriană se numesc Larvandad, Gușnasaf și Hormizd, iar în cea etiopiană Hor, Karsudan și Basanater. Aceste nume nu se află în Scriptură. În icoanele bizantine ale Nașterii sunt zugrăviți ca perși, cu pantaloni și căciuli frigiene.

Cinstirea

Biserica Ortodoxă îi pomenește în ziua praznicului Nașterii Domnului, 25 decembrie, adică 25 decembrie pe stil nou sau 7 ianuarie după calendarul pe stil vechi. În Apus, ziua lor este 6 ianuarie, la Boboteaza apuseană, unde sunt numiți și sfinți.

După tradiție, moaștele lor ar fi fost găsite de Sfânta Elena, aduse la Constantinopol, la Sfânta Sofia, apoi duse la Milano. De acolo, după ce împăratul Frederic I a cucerit orașul, arhiepiscopul Rainald von Dassel le-⁠a mutat la Köln, în catedrala care le păstrează și astăzi într-⁠o raclă mare. La Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos se păstrează o raclă din secolul al XV-⁠lea, în care se socotește că se află darurile magilor. A dăruit-⁠o mănăstirii Mara Brancovici, fiica despotului Gheorghe Brancovici al Serbiei. Racla a fost adusă temporar la Atena după cutremurul din 1999, iar la Crăciunul din 2014 a ajuns în Ucraina și Belarus.