Atenagora din Atena

Sfântul Atenagora din Atena a fost un filosof atenian devenit creștin și unul dintre apologeții de seamă din a doua jumătate a secolului al II-⁠lea. Lucrarea sa Solie pentru creștini este o apărare a credinței adresată împăraților romani. Despre viața lui se știu foarte puține lucruri sigure. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 24 iulie.

Cine a fost

În titlul scrierii sale, Atenagora se numește „atenianul, filosof creștin”. A fost format în filosofia platonică și stoică și, după un izvor mai târziu, Filip din Side, s-⁠ar fi întors la Hristos citind Scripturile pe care voia să le combată. Același izvor spune că ar fi condus școala catehetică din Alexandria, dar acest lucru nu este dovedit și se pare că este greșit. Eusebiu al Cezareei nu-⁠l pomenește, iar alți scriitori vechi îl amintesc puțin: Sfântul Metodiu al Olimpului citează un pasaj din el. Cercetătorii îl așază în vremea împăraților Marcus Aurelius și Commodus, în jurul anului 177. Locul și anul morții nu se cunosc și nu se știe nimic despre vreo mucenicie. Cele două scrieri ale lui s-⁠au păstrat într-⁠un codice din anul 914.

Solie pentru creștini

Lucrarea, numită latinește Legatio pro Christianis, este adresată împăraților Marcus Aurelius și Commodus, pe care îi numește biruitori și, mai presus de toate, filosofi. Atenagora cere ca creștinii să fie judecați după fapte, nu după nume, ca orice alt cetățean. El răspunde la cele trei învinuiri aduse creștinilor: ateismul (pentru că nu se închină zeilor cetății), ospețele ucigătoare de copii și legăturile ticăloase. Arată că ei nu sunt atei, fiindcă se închină unui singur Dumnezeu, Făcătorul lumii, nenăscut și nestricăcios, lucru pe care l-⁠au spus și poeții și filosofii. Mărturisește apoi pe Tatăl, pe Fiul, Cuvântul Său, și pe Duhul Sfânt, uniți prin putere și deosebiți prin rânduială. Despre viața creștinilor spune că ei nu pot privi nici măcar o osândă la moarte și nu merg la luptele de gladiatori, iar cei care își iubesc dușmanii nu pot fi ucigași. El socotește ucidere și avortul provocat.

Despre învierea morților

A doua scriere păstrată, Despre învierea morților, este o apărare filosofică a învierii trupurilor, împotriva celor care o socoteau cu neputință. Atenagora arată că Dumnezeu, Care l-⁠a făcut pe om din nimic, îl poate și învia, că omul este alcătuit din suflet și trup și că amândouă sunt chemate la judecată și la viața veșnică. El argumentează din rațiune, din dreptate și din rostul omului.

Cinstirea

Atenagora este socotit unul dintre cei mai limpezi apologeți ai secolului al II-⁠lea, iar scrierile lui sunt prețuite pentru felul în care vorbesc despre Sfânta Treime și despre învierea trupului. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 24 iulie.