Policarp de la Peșteri

Cuviosul Policarp de la Peșteri a fost arhimandrit al Mănăstirii Peșterilor din Kiev, mort la 24 iulie 1182 (data nașterii 1200 din fișă nu se potrivește). Este pomenit la 24 iulie, în Soborurile cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate și ale tuturor părinților Peșterilor, precum și între sfinții Kievului; izvorul ucrainean mai dă 28 septembrie.

Despre copilăria și viața lui lumească nu s-⁠a păstrat aproape nimic. A trăit tot timpul în Mănăstirea Peșterilor, dar nu se știe când a fost tuns. Se știe doar că viața lui pilduitoare și aspră și judecata lui duhovnicească l-⁠au făcut iubit de frați, care l-⁠au ales în 1164 arhimandrit, și i-⁠au adus prietenia marelui cneaz al Kievului, Rostislav Mstislavici. În Postul Mare, sâmbăta și duminica, cneazul Rostislav Mstislavici lua, pe cât putea, masa cu părintele Policarp și cu frații mănăstirii lui Teodosie. Odată i-⁠a spus că vrea să se retragă din viața deșartă a lumii și să trăiască în liniștea mănăstirii, dar Policarp i-⁠a răspuns că cerul cere de la el alte nevoințe: să facă dreptate și să păzească pământul Rusiei. Izvorul ucrainean adaugă că cneazul voia chiar, la bătrânețe, să se călugărească în mănăstirea lui, dar sfântul l-⁠a oprit.

Pentru că dezlegase postul de miercuri și vineri în sărbătorile Domnului, mitropolitul Constantin l-⁠a osândit pe arhimandritul Policarp la închisoare, dar în curând a fost eliberat și, întors din închisoare, a condus mănăstirea până la sfârșitul vieții. După izvorul sârbesc, a fost ucenic al Sfântului Simon, episcop de Vladimir și Suzdal, și a alcătuit multe vieți de sfinți și epistole către fericitul Acindin, arhimandritul Peșterilor; după moartea lui Acindin a fost ales egumen al lavrei, ceea ce nu se potrivește cu data de 1164 din izvorul rus. Izvorul ucrainean spune că Patericul Peșterilor din Kiev s-⁠a închegat din corespondența lui cu episcopul Simon al Vladimirului.

Policarp a murit la 24 iulie 1182, iar moaștele lui se odihnesc în Peșterile Apropiate (ale Sfântului Antonie) din lavră, nu departe de moaștele Cuviosului Damian Tămăduitorul. Racla este însemnată întâia oară pe o hartă din 1703, cu inscripția „Policarp egumenul”.