Amic din Rambona

Amic din Rambona (Amico) a fost abate benedictin, născut la Monte Milone, azi Pollenza, în Marche, în Italia, în secolul al X-⁠lea, și mort acolo în 996. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică și pomenit la 9 noiembrie. Numele Amico, de origine francă, era foarte răspândit în Italia în secolul al XI-⁠lea, iar el este adesea confundat cu alți sfinți cu același nume, de pildă Amic din Avellana.

Era fiul lui Bongiovanni, probabil stăpân al cetății Monte Milone sau oricum un militar al acelei fortărețe. Despre viața lui se știe puțin; câteva știri vin din Liber Gratissimus al Sfântului Petru Damiani, din 1052, deci scris la câțiva ani după moartea lui. Petru Damiani l-⁠a dat ca pildă că și clericii hirotoniți de episcopi simoniaci pot ajunge la sfințenie. A fost monah, apoi preot, și al doilea egumen benedictin al abației Rambona, o mănăstire puternică aflată nu departe de locul nașterii lui; înainte de el a fost egumen Olderigo. A murit la biserica Santa Maria din Monte Milone, aflată în atunci în stăpânirea abației Rambona, cu un mic ospiciu alipit. De acolo trupul a fost mutat și îngropat în abația Rambona, unde odihnește și acum.

La puțin timp după moarte, locuitorii din împrejurimi au început să vină des la mormântul lui. În sicriu s-⁠au găsit peste patru sute de monede medievale și renascentiste din mai multe monetării ale Italiei centrale, ungurești și grecești, precum și multe daruri de mulțumire, semn că mormântul a fost loc de pelerinaj.

Este un sfânt local al Apusului; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.