Amon Diaconul și cele patruzeci de fecioare

Sfinții Mucenici Amon Diaconul și cele patruzeci de fecioare au trăit pe vremea împăratului Licinius, coîmpărat cu Sfântul Constantin cel Mare, în jurul anului 305, la Adrianopol, în Tracia. Conducătorul ținutului, Vavdos, le-⁠a arestat ca pe niște creștine și le-⁠a îndemnat să se închine idolilor. O femeie de seamă, Chelsina, după ce și-⁠a mărturisit curajos credința, le-⁠a adunat pe toate în casa ei, împreună cu învățătorul lor, diaconul Amon, ca să le întărească pentru mucenicie. Amon a luat o hârtie cu numele lor și le-⁠a citit unul câte unul: „Nevoiți-⁠vă pentru Hristos prin mucenicie, căci astfel Stăpânul Hristos, la poarta Împărăției cerurilor, vă va chema pe nume, una câte una, ca să vă dăruiască cununa vieții veșnice.”

Când conducătorul le-⁠a cercetat din nou, toate au mărturisit cu tărie credința. S-⁠au rugat lui Dumnezeu și au sfărâmat idolii; deodată preotul păgân a fost ridicat în văzduh de o putere nevăzută și, după multă chinuire, a căzut mort. Vavdos a poruncit să fie atârnat Amon, să i se sfâșie coastele și să i se ardă rănile cu lumânări aprinse, apoi i s-⁠a pus pe cap o cască de aramă înroșită, dar mucenicul a rămas nevătămat. Neatins de chinuri, a fost dus cu ucenicele de la Veroia (azi Stara Zagora, Bulgaria) la Heraclea, înaintea lui Licinius. Pe drum le-⁠a întărit Domnul. Ajunși, au mers la locul unde se aflau moaștele Sfintei Muceniță Glicheria și au petrecut noaptea în rugăciune; sfânta le-⁠a apărut și le-⁠a spus: „Bine ați venit, slujitori sfinți ai lui Dumnezeu. Vă așteptam de mult pe slăvitele voastre tovarășe în Hristos, ca să dănțuim încununate cu sfinții îngeri în Împărăția lui Hristos, pe Care L-⁠am mărturisit până la sânge.”

La Heraclea au fost aruncate fiarelor, dar animalele au adormit și nu s-⁠au atins de ele. În timp ce ostașii aprindeau focul în care aveau să fie aruncați, ele au prorocit lui Licinius biruința Sfântului Constantin cel Mare, triumful creștinismului și dispariția idolatriei. Apoi s-⁠au însemnat cu semnul Sfintei Cruci. Zece au sărit în flăcări, bucurându-⁠se și lăudând pe Dumnezeu, care a răcorit focul; opt au fost decapitate cu sabia, împreună cu învățătorul Amon; zece au fost ucise cu sabia în inimă sau cu fiare înroșite puse în gură; încă șase au fost înjunghiate, iar celelalte șase s-⁠au mutat la Domnul în pace. Sunt pomenite la 1 septembrie (stil nou).