Ana Șașkina

Sfânta Muceniță Ana Șașkina (Ana Vasilievna Șașkina) s-⁠a născut la 13 februarie 1888 în satul Pigaskino, ținutul Poșehonie, gubernia Iaroslavl, în familia țăranului Vasile Șașkin. A murit în lagăr la 11 mai 1940. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici și mărturisitori.

După școala din sat a trăit cu părinții și gândea să intre într-⁠o zi la mănăstire. Mergea adesea la Mănăstirea Pavlo-⁠Obnorski din gubernia Vologda, la egumenul ei, arhimandritul Nicon Ciulkov, la care mulți căutători de mântuire veneau pentru sfat și ajutor în rugăciune; între ei erau multe femei și fete, din care părintele Nicon a întemeiat mai târziu o obște monahală în satul Zaharovo, care din pricina prigoanei a existat mai întâi sub chipul unui artel agricol, apoi al unei comune. Ca mai înainte Mănăstirea Pavlo-⁠Obnorski, așa și, după închiderea ei de către atei, obștea din Zaharovo a fost cercetată de credincioși, care se întâlneau acolo cu arhimandritul Nicon.

La mijlocul anilor treizeci s-⁠au întors din surghiun și din închisoare preoții arestați între 1929 și 1931 și au început din nou să slujească în biserici; între timp renovaționiștii, care ocupaseră bisericile cu sprijinul puterii, abia le mai țineau, neavând turmă. Atunci au chemat iarăși puterea și NKVD la ajutor în lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. La sfârșitul lui 1936 NKVD din Iaroslavl a început arestările clerului și credincioșilor din regiune. La 10 ianuarie 1937 Ana Vasilievna Șașkina a fost chemată la interogatoriu: a fost întrebată dacă este adevărat că a strâns semnăturile locuitorilor care voiau să aparțină obștii tihonite. Ea a explicat că în 1935 murise nepotul fratelui ei și parohul lor, preotul Petru Bogorodski, refuzase să participe la înmormântare, spunând că locuitorii satului nu aparțin comunității ortodoxe și să se hotărască mai întâi dacă merg la biserica ortodoxă sau la renovaționiști; atunci ea a luat asupra ei să strângă semnăturile celor care se socotesc ortodocși. La interogatoriul din 20 februarie anchetatorul i-⁠a reproșat că ascunde cunoștința ei cu starostele bisericii Alexie Evgrafovici Smirnov, care îi dăduse să citească o carte interzisă; ea a spus că a ascuns-⁠o pentru a nu-⁠l da de gol pe Smirnov. La 4 martie 1937 anchetatorul i-⁠a spus că este arestată ca suspectă.

La 18 martie a recunoscut legăturile cu Smirnov, vizitele în casa lui și mersul împreună la biserică, dar a negat că ar fi răspândit zvonuri contrarevoluționare; a recunoscut că, la îndemnul lui Bogorodski, a strâns semnături pentru obștea tihonită. A refuzat să răspundă dacă a vizitat „comuna”, dacă știa că este de fapt o mănăstire ilegală sau unde se află arhimandritul Nicon. În ultimul interogatoriu, din 3 aprilie, a spus că nu are legătură cu arhimandritul Nicon și nu știe unde se află. La 15 august 1937 Consfătuirea specială a NKVD a osândit-⁠o pe Ana Vasilievna la cinci ani de lagăr și a fost trimisă cu primul transport în lagărele de nord-⁠est ale NKVD. Ana Vasilievna Șașkina a murit la 11 mai 1940 în spitalul punctului de lagăr Mîlga și a fost îngropată într-⁠un mormânt necunoscut. Se pomenește la 11 mai, la 7 februarie și în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, la 5 iunie.