Anastasie din Mesukevi

Sfântul Mucenic Anastasie din Mesukevi, georgian, este pomenit împreună cu Sfântul Mucenic Suhie, mai-⁠marele celor șaisprezece tovarăși ai lui, între care Andrei, Anastasie și alții. Se prăznuiesc la 28 aprilie și la 22 noiembrie, în Soborul sfinților din Alania.

Sfântul Suhie și cei șaisprezece însoțitori georgieni ai săi erau mari dregători la curtea stăpânitorului Albaniei Caucaziene, țară din Azerbaidjanul de azi. Însoțind pe Satenika, fiica stăpânitorului albanez și soția regelui armean Artaxias (88 până la 123), au ajuns la Artașat, vechea capitală a Armeniei. Acolo predica creștinul grec Hrisos, luminat și hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu. Dregătorii au crezut în Mântuitorul și au hotărât să-⁠și închine toată viața slujirii lui Dumnezeu. Toți cei șaptesprezece georgieni s-⁠au dus după Hrisos în Mesopotamia. La Botezul în apele Eufratului, făcut de preotul Hrisos, au fost învredniciți să-⁠L vadă pe Domnul slavei, Iisus Hristos. La locul Botezului au ridicat o cinstită cruce și au numit-⁠o „Crucea Bunei Vestiri”. La Botez preotul Hrisos le-⁠a dat numele nou: celui mai în vârstă, Suhie (în loc de Bagadras), iar tovarășilor lui Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ihirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnenos, Nerangios, Poliiuct, Iacob, Foca, Domentian, Victor și Zosima.

După moartea mucenicească a fericitului Hrisos, Sfântul Suhie a ajuns povățuitorul duhovnicesc al fraților. Curând toți s-⁠au mutat într-⁠un loc sălbatic pe muntele Sukaketi, nu departe de satul de munte Bagrevandi, unde, foști dregători, au dus o viață de nevoință foarte aspră: hrana le erau puținele plante de munte, iar băutura apa rece de izvor. Noul stăpânitor al Albaniei păgâne, Datianos, a aflat că foștii lui dregători au primit creștinismul și s-⁠au așezat în singurătate de rugăciune. L-⁠a trimis pe apropiatul său Barnaba cu o ceată de ostași să-⁠i convingă să se întoarcă la curte și la credința de mai înainte. Barnaba l-⁠a găsit pe Sfântul Suhie și pe tovarășii lui, dar ei, ținându-⁠și făgăduința de slujire a lui Dumnezeu, au respins toate îndemnurile.

Atunci, din porunca lui Barnaba, Sfântul Suhie și tovarășii lui au fost țintuiți pe pământ în chip de cruce și arși. Murind, Sfântul Condrat, apoi și ceilalți mucenici, au început să cânte psalmul 21. După ardere trupurile lor au fost tăiate și risipite pe tot muntele Sukaketi, de unde mucenicii au primit numele de mucenicii din Mesukevi (mai corect, din Sukaketi). Aceasta s-⁠a petrecut în anul 123 (după alte date în 130; un manuscris pe pergament de la Muntele Athos, de la Mănăstirea Iviron, din veacul al XI-⁠lea, arată anul 100). Sfintele lor moaște au rămas neîngropate și nestricate până în veacul al IV-⁠lea, când creștinii din partea locului le-⁠au pus în sicrie și le-⁠au îngropat; numele sfinților mucenici s-⁠au aflat scrise pe stâncă. Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie, luminătorul Armeniei (mort cam în 335, pomenit la 30 septembrie), a ridicat acolo o biserică și a întemeiat o mănăstire. Mai târziu a izvorât acolo un izvor tămăduitor.