Anatolie Botvinikov

Sfântul Cuvios Mucenic Anatolie Botvinikov, ieromonah, s-⁠a născut la 15 octombrie 1881 în satul Kopani, ținutul Bîhov, gubernia Mogiliov, în familie țărănească. A fost împușcat la 13 noiembrie 1937. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori.

Se numea în lume Anatolie Ivanovici Botvinikov. Când avea cincisprezece ani i-⁠a murit tatăl, iar mama a plecat cu el în gubernia Tobolsk, unde au primit pământ și au făcut gospodărie, iar Anatolie a lucrat pământul. A izbucnit războiul ruso-⁠japonez și el a fost chemat soldat. A ajuns la Port Arthur, a fost rănit și luat prizonier, unde a stat cam un an; din rană i-⁠au rămas urmări pe viață, mâna și spatele cu mișcare limitată. După pace a fost eliberat și s-⁠a întors acasă. Nu se gândise niciodată la slujirea Bisericii, dar războiul, apropierea morții, rana și viața în robie printre păgâni i-⁠au răsturnat sufletul, scoțând în față lucrul cel mai de seamă, mântuirea sufletului. Atunci a hotărât: dacă rămâne în viață, se va face monah.

În aprilie 1906 a intrat într-⁠o mănăstire din Siberia, unde a făcut mai mulți ani felurite ascultări. În 1912 a fost trimis misionar ortodox în China, iar peste un an s-⁠a întors în Rusia și a intrat în Mănăstirea Nicolo-⁠Terebenski din gubernia Tver, unde a primit tunderea monahală păstrându-⁠și numele. În 1920 a fost hirotonit ierodiacon. După un an puterea sovietică a desființat mănăstirea, dar a lăsat biserica, unde a slujit mai departe. După câțiva ani a fost hirotonit ieromonah și în 1928 trimis la biserica din satul Sorogoje, raionul Mihailov, regiunea Tver, unde l-⁠au ajuns prigoanele de la începutul anilor treizeci.

La 27 octombrie 1930 comsomoliști din Sorogoje au depus mărturii împotriva preotului. Ieromonahul a răspuns la interogatoriul din 18 noiembrie: „Nu mă recunosc vinovat”. Actul de acuzare din 1 decembrie i-⁠a pus în seamă răspândirea de „zvonuri false între țărani că puterea sovietică ar prigoni Biserica și pe slujitori”, iar la 10 decembrie 1930 troica OGPU l-⁠a osândit la trei ani de lagăr. Pe cei ca părintele Anatolie nu-⁠i eliberau niciodată mai devreme, nădăjduind că vor muri în lagăr; el a scăpat cu viață, deși bolnav de rană, și în 1934 a primit parohia din satul Dubrovskoe, raionul Brusovo. A slujit acolo trei ani și jumătate la fel de râvnitor, predicând și povățuind duhovnicește.

La 15 octombrie 1937 a fost arestat și a doua zi a fost interogat. A spus că nu a făcut activitate contrarevoluționară sau agitație antisovietică și nu se recunoaște vinovat. Martorii au spus doar că compara viața dinainte de revoluție cu cea nouă și nu susținea împrumuturile de stat. A fost închis la Bejețk și la 11 noiembrie troica NKVD a hotărât împușcarea lui. Ieromonahul Anatolie a fost împușcat la 13 noiembrie 1937. Se pomenește la 13 noiembrie, la 7 februarie și în Soborul sfinților din Tver, la 18 iulie.