Stahie

Sfântul Apostol Stahie, unul dintre cei șaptezeci de apostoli, este socotit de tradiție întâiul episcop al Bizanțului, hirotonit de Sfântul Apostol Andrei. Sfântul Apostol Pavel îl numește „iubitul meu” în Epistola către Romani. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 31 octombrie, împreună cu apostolii Ampliat, Urban, Narcis, Apelle și Aristobul, și la 4 ianuarie, în soborul celor șaptezeci.

În Noul Testament

Stahie este amintit o singură dată, în Epistola către Romani (16, 9): „Spuneți sănătate lui Urban, împreună-⁠lucrătorul nostru întru Hristos, și lui Stahie, iubitul meu”. Numele Stahie înseamnă în greacă „spic” și era destul de răspândit. Cuvântul „iubit” arată o legătură personală apropiată cu Pavel. Din acest verset se înțelege doar că Stahie era cunoscut Bisericii din Roma și că era un creștin vrednic de laudă.

După tradiție

Tot ce se mai știe vine din tradiția Bisericii. O scriere atribuită episcopului Dorotei al Tirului îl numără pe Stahie printre cei șaptezeci de apostoli ai Domnului și spune că Sfântul Apostol Andrei l-⁠a pus episcop al Bizanțului, unde a păstorit șaisprezece ani, până la moartea sa, în jurul anului 54. Sinaxarul spune că a propovăduit cu râvnă Evanghelia și a adus mulți păgâni la credință. Tradiția amintește și o biserică întemeiată de el la Argyroupolis, în Tracia.

Istoricii observă că lista primilor episcopi ai Bizanțului nu are dovezi vechi și că tradiția despre hirotonia lui Stahie de către Andrei a luat formă mai târziu, ca să dea scaunului Constantinopolului o obârșie apostolică prin Sfântul Apostol Andrei. De aceea ceea ce se spune despre viața lui după Epistola către Romani rămâne tradiție, nu istorie sigură.

Cinstirea

Biserica îl pomenește la 31 octombrie, în soborul apostolilor Stahie, Ampliat, Urban, Narcis, Apelle și Aristobul, cei amintiți în Epistola către Romani, și la 4 ianuarie, în soborul celor șaptezeci. Biserica Armeană îl pomenește la 15 iunie. Stahie este cinstit ca începătorul păstoririi Bisericii din Constantinopol.