Sutele de mii de mucenici din Tbilisi

Sutele de mii de mucenici din Tbilisi sunt sfinți ai Bisericii Ortodoxe Georgiene, uciși pentru că nu s-⁠au lepădat de creștinism, după ce sultanul chorezmian Jalal ad-⁠Din a cucerit capitala Georgiei, Tbilisi, în 1226. Biserica Georgiană îi pomenește la 13 noiembrie (31 octombrie după calendarul vechi).

Căderea Tbilisiului

Prima întâlnire a lui Jalal ad-⁠Din cu regatul Georgiei a avut loc în 1225, când armata lui a înfrânt cumplit pe georgieni la Garni, punând capăt epocii de înflorire medievală a țării. În anul următor a mers asupra Tbilisiului, silind-⁠o pe regina Rusudan și curtea ei să fugă. Oastea georgiană rămasă să apere capitala a opus o împotrivire aprigă, dar oastea lui Jalal a intrat până la urmă în oraș, cu ajutorul unor musulmani din oraș, la 9 martie 1226. Ostașii chorezmieni au jefuit Tbilisiul și i-⁠au ucis pe creștini. Istoricii musulmani Ibn al-⁠Athir și an-⁠Nasawi, secretarul și biograful lui Jalal, confirmă uciderea creștinilor care nu primeau islamul, la porunca sultanului. Nasawi scrie, fără să spună numărul celor morți: „orașul a fost luat. Săbiile au stăpânit pe locuitori. Au fost uciși acolo toți georgienii și armenii”. Istoricul armean Kirakos Gandzaketsi, din secolul al XIII-⁠lea, scrie că sultanul a luat orașul, a nimicit mulțime de oameni și i-⁠a silit pe mai mulți să se lepede de creștinism. După aceea, mulți, de frica morții, au schimbat adevărul cu minciuna, „iar alții au ales cu îndrăzneală moartea în locul vieții de rușine și au moștenit slava mucenicilor”. Alt contemporan armean nu vorbește de măcel, ci spune că sultanul a silit o parte din creștini să-⁠și lepede credința.

Povestirea cronicii și numărul morților

Cronica georgiană anonimă a „Veacului”, din secolul al XIV-⁠lea, deci scrisă după o sută de ani de la întâmplări, plânge: „Cuvintele nu pot spune pustiirea pe care a adus-⁠o dușmanul: smulgând pruncii de la sânul mamelor, le izbeau capetele de pod”. Ea povestește că Jalal ad-⁠Din a poruncit să se dărâme cupola catedralei Sioni și să se pună în locul ei un tron pentru el. Icoanele Domnului Hristos și ale Maicii Domnului au fost scoase din catedrală și așezate pe podul peste Mtkvari ca să silească pe creștini să calce pe ele. Cei care au refuzat să batjocorească icoanele și să se lepede de credință pentru islam au fost decapitați. Arhiepiscopul Zaharia Machitadze spune același lucru. Cronicarul spune că cei uciși sunt „ațni bevrni”: prima parte înseamnă „zece”, iar a doua în georgiana de azi „mulți”, dar în trecut și „zece mii”, dintr-⁠un cuvânt persan vechi. De aici numărul „o sută de mii”, pe care îl dă cronica; alte izvoare, ca M. Sabinin, vorbesc de zece mii de uciși, între ei apărătorii cetății care se predaseră. Nu s-⁠a păstrat nicio mărturie din vremea întâmplărilor care să socotească numărul morților. Unii dintre georgieni au ales moartea mucenicească, și această amintire a rămas în Biserica Georgiană ca o pomenire a celor care au rămas credincioși lui Hristos.