Narcis

Sfântul Apostol Narcis este numărat printre cei șaptezeci de apostoli și, după tradiție, a fost episcop al Atenei. Este pomenit de Apostolul Pavel în Epistola către Romani (16,11): „Salutați pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul”. Biserica îl pomenește la 31 octombrie, împreună cu apostolii Stahie, Amplie, Apelie, Urban și Aristobul, și la 4 ianuarie, în Soborul celor șaptezeci.

Împreună cu Urban al Macedoniei, Stahie, Amplie, Apelie din Heracleea și Aristobul al Britaniei, ale căror nume le pomenește Pavel laolaltă, ceea ce nu poate fi întâmplător, l-⁠a ajutat pe Apostolul Andrei. Unii cred că Narcis din epistolă a fost vestitul libert al împăratului Nero, care avea mulți robi, între care creștini, cărora Pavel le trimite salutarea. Dacă se lasă la o parte această părere, după Sinaxarul lui Nicodim din Mineiele grecești, Pavel l-⁠a pus episcop la Atena, iar tradiția spune că Apostolul Filip l-⁠a hirotonit episcop al Atenei, urmând, se pare, lui Dionisie Areopagitul. Se spune și că Apostolul Andrei a pus episcop un tovarăș al lui cu același nume, la Patras sau la Atena, și același lucru despre un ucenic al lui Filip. Cei trei Narcisi par să fie una și aceeași persoană. În slujba apostolilor, numele lui este pomenit de opt ori: „dumnezeiescul și preafericitul ucenic al lui Hristos, propovăduitor al Sfintei Treimi, luminătorul celor din întuneric”. În canon, a șasea cântare îl numește „mare cârmuitor al atenienilor și sădilor de grădini frumoase”. După unii izvoare grecești, și-⁠a încheiat viața ca mucenic.