Andrei de Totma

Sfântul Andrei de la Totma a fost nebun pentru Hristos, sfânt al Bisericii Ruse, din veacul al XVII-⁠lea. S-⁠a născut în iunie, în satul Ust-⁠Tolșma din ținutul Totma (azi satul Krasnoe), după unul dintre izvoare în 1638, și a murit în 1673 la Totma, în vârstă de treizeci și cinci de ani. Pomenirea lui este la 10 octombrie după calendarul vechi (23 octombrie după cel nou) și în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Vologda.

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani și a fost botezat în cinstea sfântului Andrei Stratilat. De la părinți a primit o creștere religioasă, întărită în biserica satului Ust-⁠Tolșma. Urmând poruncile Evangheliei, a părăsit casa părintească și s-⁠a retras în locuri pustii. Când s-⁠a întors, nu și-⁠a mai găsit părinții în viață și a părăsit pentru totdeauna Ust-⁠Tolșma.

S-⁠a așezat la Mănăstirea Învierii de la Galici. Izvorul sârb spune că s-⁠a și călugărit acolo. La sfatul starețului mănăstirii, Ștefan, a primit nevoința nebuniei pentru Hristos și a început să umble prin orașele și mănăstirile din jur, ca să se închine la locurile sfinte. După aceea s-⁠a întors în mănăstire și a trăit acolo până la moartea starețului Ștefan.

Părăsind mănăstirea, a venit la Totma, unde noaptea se ruga, iar ziua aduna milostenie. Nebunia pentru Hristos a ținut zece ani. Cel mai adesea locuia lângă biserica Învierii din orașul Totma, pe malul râului Suhona. Acolo mergea iarna și vara desculț, în haine sărăcăcioase și rupte, și se hrănea numai cu pâine și apă, atât cât să nu moară de foame. A murit la treizeci și cinci de ani, probabil istovindu-⁠și trupul prin greutatea postului.