Pinit

Sfântul Pinit a fost, de neam grec, episcop al Cnosului din insula Creta, la sfârșitul veacului al II-⁠lea. Eusebiu al Cezareei l-⁠a socotit unul din cei mai de seamă scriitori bisericești ai vremii. A murit în jurul anului 180. Este pomenit la 10 octombrie.

Despre viața lui se știe puțin. Se știe însă că era în legătură necontenită cu Dionisie al Corintului și că, se pare, cei doi nu se potriveau întru totul. Dionisie i-⁠a scris lui Pinit, rugându-⁠l să nu pună pe frații lui un jug prea strict al feciorelniciei și să țină seama de slăbiciunea celor mulți. Pinit însă n-⁠a fost clintit de sfatul acesta și a răspuns că Dionisie ar putea să dea învățătură mai tare, ceea ce Pinit numește „hrană tare”, și să-⁠și hrănească turma cu o epistolă mai desăvârșită, fiindcă creștinii nu pot trăi mereu cu „lapte” și nu pot rămâne copii când ajung bătrâni și desăvârșiți, ceea ce nu ajunge pentru hrana unei obști care se face matură în credință. Eusebiu mărturisește dreapta lui credință și grija lui pentru binele celor încredințați lui.