Andrei din Lampsac

Sfântul Mucenic Andrei din Lampsac este pomenit împreună cu mucenicii Petru, Dionisie, Pavel și mucenița Hristina, care au pătimit în vremea împăratului Deciu (249 până la 251). Se prăznuiesc la 31 mai.

Cel dintâi a pătimit tânărul Petru, în orașul Lampsac, pe Helespont. Adus la judecată înaintea dregătorului Optimin, el și-⁠a mărturisit fără teamă credința în Hristos. Tânărul era silit să se lepede de Domnul și să se închine idolului zeiței Venus, dar a refuzat și a spus în auzul tuturor că un creștin nu se va închina chipului unei femei desfrânate. Sfântul Petru a fost supus unor chinuri crude, pe care le-⁠a răbdat cu bărbăție, mulțumind Domnului Iisus Hristos care îi dădea ajutorul Său atotputernic, și a fost tăiat cu sabia. În același timp au fost aduși la judecată Dionisie, Nicomah și doi ostași aduși din Mesopotamia, precum și Andrei și Pavel. Toți și-⁠au mărturisit credința în Hristos și au refuzat să aducă jertfă idolilor, pentru care au fost dați la chinuri. Spre marea întristare a tuturor creștinilor, Nicomah nu a rezistat și s-⁠a lepădat de Domnul, a mers în templu și a adus jertfă. Îndată a fost cuprins de o cumplită nebunie demonică și a murit în chinuri înfricoșătoare.

Lepădarea lui Nicomah a auzit-⁠o din mulțime o fecioară de șaisprezece ani, Hristina, care a strigat: „Om ticălos și pierdut. Pentru un singur ceas ai dobândit acum chin veșnic și negrăit”. Aceste cuvinte le-⁠a auzit dregătorul. A poruncit să fie prinsă sfânta fecioară și, aflând de la ea că este creștină, a dat-⁠o spre pângărire desfrânaților. În casa în care a fost dusă sfânta fecioară a venit un înger. Înfricoșați de înfățișarea lui amenințătoare, tinerii au cerut cu lacrimi iertare sfintei fecioare și au rugat-⁠o să se roage pentru ei, ca să nu-⁠i ajungă pedeapsa Domnului. A doua zi dimineața au stat iar înaintea dregătorului sfinții Dionisie, Andrei și Pavel. Pentru mărturisirea credinței în Hristos au fost dați mulțimii de păgâni spre sfâșiere: au fost legați de picioare, târâți la locul osândei și acolo uciși cu pietre. În timpul osândei a alergat sfânta Hristina, ca să moară împreună cu mucenicii, dar din porunca dregătorului a fost tăiată cu sabia.