Venanțiu din Camerino

Sfântul Mucenic Venanțiu din Camerino, numit și Wigand, este ocrotitorul orașului Camerino din Italia și al localității Raiano. Tradiția spune că era un tânăr de cincisprezece ani, chinuit și ucis prin tăierea capului la Camerino, în prigoana lui Deciu, la 18 mai 251 sau 253. Este pomenit la 18 mai.

Au fost uciși odată cu el alți zece creștini, între care preotul Porfirie, dascălul lui Venanțiu, și Leonțiu, episcopul Camerinului. Înainte de a fi ucis, Venanțiu a fost biciuit, ars cu torțe aprinse, atârnat cu capul în jos deasupra focului, i s-⁠au scos dinții și i s-⁠a rupt falca, a fost aruncat leilor și apoi dat de pe o stâncă înaltă. Faptele lui, din veacul al XI-⁠lea, adaugă că a izbutit să scape o clipă din Camerino și să se ascundă la Raiano, unde mai târziu i s-⁠a închinat o biserică.

A fost îngropat în afara zidurilor Camerinului, unde în veacul al V-⁠lea s-⁠a ridicat o bazilică, refăcută de multe ori în veacurile următoare. Cinstirea lui a ajuns foarte răspândită: chipul lui a apărut pe monede, iar numele lui în litanii; izvoarele de lângă bazilică, legate de sfânt, erau folosite de leproși și de cei cu ulcer pentru vindecare. Venanțiu a înlocuit pe Sfântul Ansovin ca ocrotitor al orașului. În 1259, când Camerino a fost jefuit și distrus de oastea lui Manfred al Siciliei, moaștele lui au fost duse în siguranță la Castel dell'Ovo din Neapole, și au fost aduse înapoi la Camerino în 1269, din porunca papei Clement al IV-⁠lea, dușman al lui Manfred. În veacul al XVII-⁠lea, papa Clement al X-⁠lea, fost episcop de Camerino, a sporit cinstirea lui: a ridicat praznicul la rang de rit dublu și a alcătuit imne pentru slujba lui.