Prosper din Tarragona

Sfântul Prosper a fost arhiepiscop al Tarragonei din 711 până în 713 sau 718, mort la Camogli, în regatul longobard. Este cinstit ca sfânt local în Biserica Catolică, la Camogli (2 septembrie) și la Tarragona (18 mai). Izvoarele noastre nu arată nicio canonizare sau pomenire ortodoxă.

Fuga din Tarragona

Nu se păstrează știri despre neamul lui și despre anii lui de început. Se crede că în 711 a primit scaunul arhiepiscopal al Tarragonei, în care l-⁠a precedat Vera, a cărui ultimă pomenire este din 691. Curând după ce Prosper a ajuns arhiepiscop, a avut loc invazia arabă în Peninsula Iberică. În 711 oastea califatului omeiad, sub Tariq ibn Ziyad, a înfrânt la Guadalete oastea regelui Roderic, iar în câțiva ani maurii au luat cea mai mare parte a regatului vizigot. Multe orașe spaniole au fost jefuite, între ele și Tarragona, nimicită de arabi în 713 sau 718.

Tradiția bisericească spune că, înainte ca maurii să cuprindă Tarragona, arhiepiscopul Prosper a fugit din oraș cu câțiva preoți (Iustin, Procopiu, Pantelimon, Marțial și Gheorghe). Au luat cu ei moaștele cele mai de preț ale arhiepiscopiei, între care cele ale lui Fructuos și ale tovarășilor lui. S-⁠au adăpostit în Peninsula Italică: pornind pe corabie din Tarragona, au ajuns întâi la Cagliari, în Sardinia, apoi la Pisa, apoi au debarcat pe coasta ligură. Aici, pe dealul Capodimonte, lângă Camogli, arhiepiscopul a întemeiat o mănăstire închinată Sfântului Fructuos. Iubit de italieni pentru cucernicia lui încă din viață, Prosper a murit în mănăstirea întemeiată de el. Data morții nu este sigură. Unele izvoare hagiografice o pun în 713 sau 718, dar ele greșesc, probabil, pentru că acești ani sunt mai degrabă ai fugii lui din Tarragona. La porunca regelui longobard Liutprand, trupul i-⁠a fost îngropat într-⁠o biserică din Reggio, iar în 997 a fost mutat la o mănăstire de la marginea orașului.

Cinstirea

Prosper este ultimul arhiepiscop al Tarragonei dinaintea cuceririi Spaniei de către mauri. Cu toate încercările din secolul al X-⁠lea de a reînnoi scaunul, arhiepiscopia a fost refăcută abia la sfârșitul secolului al XI-⁠lea, după ce orașul a fost cucerit înapoi de creștini. În evul mediu nu se pomenește o cinstire a lui ca sfânt. Dar în 1854 papa Pius al IX-⁠lea l-⁠a declarat sfânt și a statornicit pomenirea lui la Camogli la 2 septembrie. Înscrierea a intrat în Martirologiul Roman, dar a pus anii lui la hotarul secolelor IV și V, probabil din amestecarea a două legende din Camogli: una despre arhiepiscopul real din anii 710, alta despre un episcop legendar cu același nume, fugit din Spania de strâmtorările vandalilor și mort la 24 noiembrie 409. În ultimele ediții ale Martirologiului Roman, Prosper de Tarragona nu mai apare. Azi este cinstit ca sfânt local atât la Camogli, cât și la Tarragona, unde pomenirea de la 18 mai a fost pusă prin bula papei Ioan al XXIII-⁠lea. În iconografie, Sfântul Prosper se înfățișează cu toiagul arhiepiscopal în mâna dreaptă și cu o corabie în stânga. Moaștele sfinților aduse de refugiații spanioli în Italia se păstrează în catedrala din Verona, unde se află și o carte de slujbă, Codex de Verona, alcătuit în Spania pe la 700 și adus de arhiepiscopul Prosper.