Teodor I

Sfântul Teodor I a fost episcop al Romei din 24 noiembrie 642 până la adormirea sa, la 14 mai 649. Întreaga lui păstorire a fost o luptă pentru dreapta credință împotriva monotelismului, învățătura că în Hristos ar fi o singură voință. Ortodocșii îl pomenesc la 18 mai.

Obârșia și alegerea

După Cartea Pontifilor, Teodor era grec, născut la Ierusalim, fiul unui episcop cu același nume. A fost unul dintre clericii din Răsărit care au găsit adăpost la Roma după cucerirea arabă a Orientului Apropiat. A fost diacon la Roma în jurul anului 640, iar alegerea lui ca episcop a fost sprijinită de exarhul de Ravenna. A fost instalat la 24 noiembrie 642, după papa Ioan al IV-⁠lea.

Lupta împotriva monotelismului

Teodor a refuzat să-⁠l recunoască pe Pavel al II-⁠lea ca patriarh al Constantinopolului, fiindcă predecesorul acestuia, Pyrrhos, nu fusese înlăturat după rânduială. A cerut împăratului Constans al II-⁠lea să retragă Ekthesis, edictul prin care Heraclius impusese monotelismul. La Constantinopol rugămințile lui au prins puțin, dar în Apus au întărit împotrivirea față de erezie.

În 645 Pyrrhos a lepădat pentru o vreme monotelismul și a venit la Roma, unde a fost primit cu bunăvoință. Apoi s-⁠a dus la Ravenna și s-⁠a întors la învățătura greșită. Teodor l-⁠a caterisit și l-⁠a anatemizat în 648, într-⁠un sobor ținut la mormântul Sfântului Petru. Tradiția spune că a iscălit hotărârea cu cerneală amestecată cu vinul sfințit din potir, lucru amintit și de cronicarul Teofan Mărturisitorul. Același lucru l-⁠a făcut și cu Pavel al II-⁠lea, în 649.

Pavel a răspuns dărâmând altarul roman din palatul Placidiei și surghiunind sau întemnițând trimișii papei. În 648 Constans a poruncit prin Typos să nu se mai discute despre voințele lui Hristos. Teodor l-⁠a trimis pe episcopul Ștefan de Dor în Palestina, ca să apere credința acolo, și a început pregătirea unui mare sinod împotriva ereziei. Cronicile îi laudă mila, mărinimia și blândețea, dar și neclintirea în dispută cu Constantinopolul.

Adormirea și pomenirea

Teodor a adormit la 14 mai 649, înainte să apuce să adune sinodul. Lucrarea a dus-⁠o mai departe urmașul său, Sfântul Martin Mărturisitorul, care a ținut Sinodul de la Lateran în același an. Sfântul Teodor a fost îngropat în Bazilica Sfântul Petru.

Sinaxarul grecesc îl numește ierarh mucenic și îl pomenește la 18 mai, dar recunoaște singur că se îndoiește că ar fi murit mucenic. Izvoarele nu pomenesc nicio suferință de acest fel, ci o moarte pe scaunul episcopal la Roma.