Macarie al Altaiului

Cuviosul Macarie al Altaiului a fost arhimandrit și misionar, întemeietorul Misiunii Duhovnicești din Altai și unul dintre cei dintâi care au încercat să traducă Biblia în limba rusă. În lume se numea Mihail Iakovlevici Gluharev. S-⁠a născut în 1792 la Viazma și a trecut la Domnul în 1847 la Bolhov. Este pomenit pe 18 mai.

Studiile

A învățat la școala din Viazma (1800 până în 1803) și la seminarul din Smolensk (1803 până în 1813), cu o pauză în 1812, din pricina invaziei lui Napoleon. Avea o înzestrare rară pentru limbi: de la șapte ani putea traduce din rusă în latină texte scurte, iar pe la douăzeci de ani învățase ebraica, greaca, germana și franceza. În 1814 a fost trimis, împreună cu un alt elev, la Academia Duhovnicească din Sankt Petersburg, unde a absolvit al zecelea. Rectorul Filaret (Drozdov) a rămas îndrumătorul lui duhovnicesc toată viața.

Călugăria și rătăcirile

În 1817 a fost numit inspector și profesor de istorie bisericească și de germană la seminarul din Ekaterinoslav, apoi rector al școlilor din oraș. Tot acolo a fost tuns în monahism de arhiepiscopul Iov (Potemkin) pe 24 iunie 1818, cu numele Macarie, a doua zi hirotonit ierodiacon și după trei zile ieromonah. În vara lui 1819 s-⁠a întâlnit cu doi quakeri, Stephen Grellet și William Allen, și a fost învinuit de lipsă de ortodoxie. De aceea e socotit uneori întemeietorul mișcării ecumenice ortodoxe rusești.

În 1821 a fost numit rector al seminarului din Kostroma și ridicat la rang de arhimandrit. În 1824 a obținut retragerea și a pornit spre Lavra Peșterilor din Kiev. Pe drum a trecut prin Sarov, unde Sfântul Serafim i-⁠a prorocit o cruce grea în viață, și l-⁠a vizitat pe duhovnicul său, bătrânul Liverie. Lavra i s-⁠a părut prea zgomotoasă, la Kitaevo n-⁠a aflat nici acolo liniștea, iar în 1825 s-⁠a așezat la Glinsk. Acolo a tradus din Sfinții Părinți: Mărturisirile Fericitului Augustin, Scara Sfântului Ioan Scărarul și cuvântări ale Sfântului Grigorie Teologul. A scris și cântări duhovnicești și, în 1829, istoria pustiei Glinsk.

Misiunea din Altai

Voia să înnoiască și misiunea Bisericii în imperiu. În 1829 a cerut să fie trimis în Siberia și a primit numirea la eparhia Tobolsk. Misiunea Duhovnicească din Altai s-⁠a întemeiat în mai 1830, iar la 23 august a ajuns la Biisk, care a devenit centrul ei, împreună cu doi seminariști din Tobolsk. Cu timpul a ajuns să prefere limba rusă pentru învățătura de credință și a scris manuale, atât pentru altaienii botezați, cât și pentru ruși. Textele sfinte le citau în rusă. Într-⁠o scrisoare din 1834 către mitropolitul Filaret, a sprijinit părerea că Scriptura trebuie tradusă din limbile originale: Vechiul Testament din ebraică, Noul Testament din greacă.

A tradus Cartea lui Iov (1837) și pe cea a lui Isaia (1839). În 1839 a venit la Sankt Petersburg, nădăjduind să capete îngăduința de a le tipări, dar Sfântul Sinod nu i-⁠a dat-⁠o. A trecut la Domnul în 1847 la Bolhov, unde își petrecuse ultimii ani.