Andrei din Mesukevi

Sfântul Mucenic Andrei din Mesukevi, georgian, a fost unul dintre cei șaptesprezece nobili care, convertiți la Hristos în Armenia, s-⁠au retras într-⁠o nevoință aspră pe muntele Sukaketi și au murit mucenicește arși, în anul 123 după unele izvoare. Cel dintâi dintre ei era Suhie. Se pomenesc la 28 aprilie și la 22 noiembrie, în Soborul sfinților din Alania.

Nobilii erau dregători la curtea stăpânitorului Albaniei Caucaziene și, însoțind pe fiica lui, soția regelui armean Artaxias, au ajuns la Artașat. Acolo au ascultat predica creștinului Hrisos, luminat de Sfântul Apostol Tadeu, și au crezut. L-⁠au urmat în Mesopotamia, unde au fost botezați în Eufrat de preotul Hrisos, care le-⁠a dat nume noi; el a primit numele Andrei. După moartea lui Hrisos s-⁠au retras pe muntele Sukaketi, unde trăiau din plante de munte și apă de izvor. Stăpânitorul Datianos a trimis la ei pe Barnaba cu ostași ca să-⁠i întoarcă la curte și la păgânătate, dar ei au refuzat. Atunci au fost țintuiți de pământ în chip de cruce și arși, cântând psalmul 21; trupurile lor au fost tăiate și risipite pe munte, de aceea li se spune mucenicii din Mesukevi. Moaștele lor au rămas nestricate până în veacul al IV-⁠lea, când creștinii din partea locului le-⁠au îngropat, iar Sfântul Grigorie Luminătorul a ridicat acolo o biserică și o mănăstire.