Andrei Voskresenski

Sfântul Sfințit Mucenic Andrei Voskresenski a fost protoiereu al Bisericii Ruse și a trăit la Moscova. S-⁠a născut la 2 octombrie 1884 și a fost împușcat la 31 octombrie 1937 pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. A fost canonizat în anul 2000. Este pomenit la 18 octombrie, după calendarul vechi, adică 31 octombrie după cel nou.

Tatăl său, protoiereul Vladimir Voskresenski (1848-1931), a fost paroh al bisericii Icoanei Maicii Domnului de la Smolensk din Moscova. În ianuarie 1931 a fost osândit de o comisie specială a poliției politice la trei ani de surghiun și a murit pe drum. Andrei a absolvit școala duhovnicească Zaikonospasski, apoi Seminarul Teologic din Moscova, iar în 1908 Academia Teologică din Moscova, cu titlul de candidat în teologie.

În 1909 a fost numit inspector ajutor la Seminarul din Novgorod. S-⁠a căsătorit cu Vera Sergheevna Bulatova.

În 1912 a fost hirotonit preot la biserica Adormirii Maicii Domnului din Kazaciaia Slobodă, din Moscova. Curând a fost înălțat la treapta de protoiereu și numit paroh. A slujit apoi la biserica Sfântului Grigorie al Neocezareei de pe Bolșaia Poleanka și la biserica Sfintei Treimi de pe Dealurile Vrăbiilor. Ultimul loc al slujirii sale a fost biserica Sfântului Arhanghel Mihail din satul Karpovo, raionul Voskresensk. Pentru slujire a primit, rând pe rând, brâul preoțesc în 1915, skufia în 1917, camilafca în 1920 și crucea pectorală în 1923.

Părintele Andrei a fost arestat la 7 octombrie 1937, sub învinuirea de agitație împotriva conducătorilor statului sovietic și ai colhozurilor, și a fost închis în temnița din Kolomna. Au fost aduși martori care au depus mărturie împotriva lui. Mărturiile i-⁠au fost citite, iar el le-⁠a combătut pe rând, una după alta.

La 17 octombrie 1937 o troică a poliției politice l-⁠a osândit la moarte prin împușcare. A fost împușcat la 31 octombrie 1937 și îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. Fiul său Alexandr a primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice; el și sora lui Liudmila au aflat adevărul despre tatăl lor abia după 1960, când dosarul a putut fi cercetat. Un alt fiu, Anatolie, murise în 1934.

Părintele Andrei a fost proslăvit în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei din secolul al XX-⁠lea la Sinodul arhieresc jubiliar de la Moscova, în anul 2000. Pictorul Valeri Deghtiariov din Voskresensk a zugrăvit icoana sfântului și a dăruit-⁠o bisericii din Karpovo.