Iulian Persanul

Cuviosul Iulian al Persiei (Iulian Saba, Bătrânul) a fost un pustnic și egumen din Mesopotamia secolului al IV-⁠lea. Despre el scrie Teodoret al Cirului în Istoria iubitorilor de Dumnezeu. Se pomenește la 18 octombrie și la 19 ianuarie, în ziua soborului tuturor sfinților din Egipt, după calendarul vechi.

Viața

Teodoret nu spune de unde era Iulian și când s-⁠a născut. Scrie că în adâncul pustiei Parției a găsit o peșteră nefăcută de mână și s-⁠a așezat acolo, la apus de Eufrat, în ținutul numit și Osroene. Localnicii l-⁠au numit Saba, cuvânt siriac care în greacă înseamnă bătrân. Trăia în post și rugăciune, mânca o dată pe săptămână pâine de orz cu tărâțe, sare și bea apă de izvor. Se ruga cu psalmii lui David. Văzându-⁠i viața, au început să vină ucenici, care locuiau cu el în peșteră, și el le-⁠a fost povățuitor duhovnicesc, întemeind astfel o școală de nevoință. Numărul ucenicilor a ajuns la o sută. Unul dintre ei a fost tânărul de neam ales Asterie, mai târziu vestit, care a întemeiat propria școală de nevoință lângă Gindar, aproape de Antiohia, și al cărui ucenic a fost Acachie. Cu ucenicii săi Iulian a mers la Muntele Sinai, unde a ridicat o biserică în amintirea primirii de Moise a Tablelor Legii.

Sursele noastre spun că în 364, aflând de amenințările împăratului Iulian Apostatul de a nimici pe creștini înainte de războiul cu perșii, a făgăduit lui Dumnezeu zece zile și nopți de rugăciune. În timpul rugăciunii a auzit un glas care i-⁠a spus că porcul necurat și scârbos a pierit. Chiar dacă termenul făgăduinței nu trecuse, a oprit rugăciunea de mijlocire și a trecut la psalmodiere și cântare de mulțumire. În același an a ajuns împărat Valens, arian, și a început prigoana împotriva ortodocșilor, iar Meletie al Antiohiei a fost izgonit. Arienii au răspândit în Antiohia zvonul că și bătrânul Iulian ține dogmele lor. Ortodocșii se temeau ca zvonul să nu-⁠i atragă pe cei simpli în mrejele ereticilor. Flavian, Diodor al Tarsului și Cuviosul Afraat l-⁠au rugat pe Acachie să ia cu el pe Asterie, învățătorul și ucenicul lui Iulian, și să-⁠l cheme pe bătrân. Acachie și Asterie l-⁠au convins, iar Iulian, care trăia în pustnicie de patruzeci de ani, a plecat cu ei să predice împotriva arianismului.

După ce a predicat cu succes și a făcut multe minuni, s-⁠a întors în peștera lui. Între minuni sunt vindecări și moartea, prin rugăciunea lui, în orașul Cir, a episcopului eretic Asterie, un sofist care amăgea pe creștini cu elocvența. Teodoret l-⁠a cunoscut bine pe Acachie de Beroea și povestește ce a auzit de la el. A adormit în peștera lui, spre sfârșitul secolului al IV-⁠lea.