Iust de Beauvais

Sfântul Iust din Beauvais este un mucenic copil din Galia romană de la sfârșitul veacului al III-⁠lea, cunoscut dintr-⁠o tradiție pe jumătate legendară. După predanie, avea nouă ani când a fost ucis pentru credința în Hristos, în vremea prigoanei lui Dioclețian. Este pomenit la 18 octombrie.

Mucenicia

Tradiția spune că un unchi al copilului fusese întemnițat în timpul prigoanei, într-⁠un oraș pe care unele relatări îl numesc Amiens. Tatăl lui Iust, fratele celui arestat, s-⁠a dus acolo cu fiul său, în nădejdea de a-⁠și răscumpăra sau de a-⁠și izbăvi ruda. Se pare că tatăl a izbutit să-⁠și scape fratele și să se ascundă, dar Iust a fost prins. Fiind dat de gol ca creștin, a mărturisit credința și a refuzat să spună unde se ascund tatăl și unchiul său. Drept urmare i s-⁠a tăiat capul.

Urmarea povestirii este cu totul legendară, spune tradiția. Trupul copilului s-⁠ar fi ridicat de la pământ și ar fi luat în mână capul tăiat, care a început să vorbească. Potrivit variantelor mai târzii, capul a propovăduit credința creștină păgânilor adunați, iar mulți dintre ei s-⁠au întors la Hristos. Tatăl, care privise de departe, văzând că nu mai are de ce se teme, s-⁠a întors în piață. Iust i-⁠a dat atunci capul, rugându-⁠l să-⁠l ducă mamei, ca să-⁠l sărute. Când tatăl a luat capul, copilul și-⁠a dat sufletul. Iust este astfel unul dintre așa-⁠numiții cefalofori, sfinții care au vorbit sau s-⁠au mișcat după ce li s-⁠a tăiat capul.

Locul și istoricitatea

Despre existența reală a lui Iust nu s-⁠a putut spune multă vreme nimic sigur. Prigoana lui Dioclețian este un fapt istoric, dar propovăduirea capului tăiat nu este. Legenda lui s-⁠a amestecat cu cea a altor sfinți, între care Iustin din Paris. Locuitorii din partea locului au arătat multă vreme ca loc al morții lui un loc de lângă vechiul drum roman dintre Beauvais și Compiègne (după alte relatări, între Beauvais și Senlis), unde se află astăzi localitatea Saint-⁠Just-⁠en-⁠Chaussée, numită după el.

Începând din anii 1970, acolo a fost dezgropat un mare sanctuar păgân galic, care funcționa încă înainte de cucerirea Galiei de către Iuliu Cezar și a continuat pe vremea lui Iust, până la sfârșitul secolului al III-⁠lea. Săpăturile arată jertfe de animale în număr mare (porci, cai, oi, boi, capre) și obiecte de preț, probabil de închinare: coifuri, monede, fibule și arme. Au fost găsite și morminte făcute anume, din vremea sanctuarului, cu schelete bine păstrate, dar fără cranii, doar cu câțiva dinți și, într-⁠un caz, un maxilar, semn că oasele fuseseră scoase mai târziu. După una dintre explicații, cei îngropați muriseră firesc, iar craniile lor au fost luate de cei care căutau moaștele Sfântului Iust. Unii ziariști au crezut că ar fi vorba de jertfe omenești.

Cinstirea

Cinstirea lui Iust a fost foarte răspândită în Franța, Belgia, Țările de Jos, Elveția și Anglia, iar multe localități cu numele Saint-⁠Just sau Sankt Just îi poartă numele, deși nu a fost singurul sfânt cu acest nume. Winchester a susținut din secolul al X-⁠lea că are o parte din moaștele lui: după Annales monasterii de Wintonia, în 924 regele Athelstan a dăruit vistieriei de acolo capul mucenicului, poate doar o bucată din el. În prima jumătate a secolului al XI-⁠lea moaște ale lui au ajuns și la episcopia din Chur, în Elveția. Mănăstirea din Malmedy, în Belgia, a spus că monahii ei i-⁠au dobândit trupul, cu un preț bun, la începutul secolului al X-⁠lea, iar și Saint-⁠Riquier a pretins că îl are.

La Zutphen, în Țările de Jos, o parte din moaștele lui se păstrează din secolul al XIV-⁠lea, poate chiar din al XI-⁠lea. Franciscanii au adus acolo, în jurul anului 1450, craniul lui Iust. În 1454 s-⁠a înființat o frăție închinată lui Ewald și lui Iust, iar praznicul se ține acolo la 11 octombrie. Craniul a fost scăpat din mănăstirea franciscană în flăcări în iunie 1572, la asaltul răsculaților protestanți asupra orașului. Câțiva ani mai târziu un preot l-⁠a dus la Anvers, unde se află și astăzi în biserica Sfântul Carol Borromeu, într-⁠un relicvar în chip de bust, ce ține în mâini un coif de cavaler cu moaștea înăuntru.