Petru de la Cetinje

Sfântul Ierarh Petru de la Cetinje a fost mitropolit și stăpânitor al Muntenegrului din 1784 până la moartea sa, în 1830, și exarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe în Muntenegru. A fost cel mai iubit conducător, duhovnicesc și ostășesc, al dinastiei Petrović-⁠Njegoš. Este pomenit la 31 octombrie.

Începuturile

Petar Petrović-⁠Njegoš s-⁠a născut în anul 1747 sau 1748, la Njeguši, în Muntenegru, ca fiu al lui Marko și al Anđeliei, născută Martinović. A fost tuns în monahism și hirotonit diacon de tânăr, după pilda rudelor lui, și a petrecut câțiva ani în Rusia, la învățătură, din 1765. Întors, a fost hirotonit ieromonah și ridicat la rangul de arhimandrit. În 1779 a făcut parte din solia muntenegreană care a cerut la Viena ocrotire și ajutor bănesc de la împărăteasa Maria Terezia. După mitropolitul Sava, mort în 1781, urmașul ales de acesta, Arsenie Plamenac, a fost nepăsător și fără putere, iar după moartea lui, în 1784, căpeteniile au ales pe Petar. A fost sfințit episcop la 13 octombrie 1784, la Sremski Karlovci, de mitropolitul Mojsije Putnik.

Primii ani

Din Karlovci, Petar a mers în Rusia ca să îndrepte legăturile cu curtea rusă, dar a fost primit rece și a fost alungat din Sankt Petersburg, în noiembrie 1785. În lipsa lui, Muntenegrul a fost atacat de Kara Mahmud Pașa, pașa de Scutari, care a ars Njeguši și a ajuns până la Cetinje. În țară erau două capete: mitropolitul, după titlu, și guvernatorul Jovan Radonjić, după puterea de fapt. Cei doi se opuneau în politica externă: mitropolitul ținea de Rusia, iar Jovan de Austria. Țara era împărțită în mai multe nahii, conduse de ei cu ajutorul serdarilor, voievozilor și cnezilor. Această împletire a puterii lumești cu cea duhovnicească a adus tulburări până în 1832-1833.

Izbânzile

În 1796, Kara Mahmud Pașa a fost înfrânt la Martinići, iar când s-⁠a întors, a fost învins și ucis în bătălia de la Krusi, la 22 septembrie, unde jumătate din oastea muntenegreană a fost condusă de mitropolitul Petar, iar cealaltă de Jovan. Un strigăt al mitropolitului, rostit către ostași, a rămas în amintirea poporului: cine e împotriva Rusiei, e împotriva tuturor slavilor. Izbânda a adus țării întinderea teritoriului, iar țara a devenit în fapt neatârnată față de Poarta Otomană. În 1798 a dat primele legi ale Muntenegrului, Zakonik. A strâns triburile care se certau adesea și a pregătit țara pentru instituții noi, impozite, școli și întreprinderi mai mari. În 1813, sub conducerea lui, oștile muntenegrene, ajutate de marinele engleză și rusă, au înfruntat cu izbândă trupele lui Napoleon în Dalmația. La Congresul de la Viena, însă, neatârnarea Muntenegrului nu a fost recunoscută, și mii de muntenegreni au plecat în Serbia și în Rusia, scăpând de foamete și de prigoane.

Viața lui

În ciuda rolului lui politic și bisericesc, Petar a trăit ca un simplu monah, închinând mare parte din zi rugăciunii și nevoinței în mica lui chilie. Ziua i se împărțea între rugăciune, post și treburile țării, și totuși a găsit vreme să citească cărți în franceză, italiană și rusă, pentru a-⁠și întări cunoașterea învățăturii ortodoxe și a culturii lumești. O scriitoare engleză a scris despre el că era un om de statură neobișnuită, cu trăsături frumoase, cu mare dar și cu un caracter foarte respectat.

Adormirea și cinstirea

A adormit la Cetinje, la 31 octombrie 1830 după unele izvoare, la 18 octombrie după vechiul calendar. I-⁠a urmat ca mitropolit nepotul lui, Petar al II-⁠lea. A fost trecut între sfinți de Biserica Ortodoxă Sârbă, sub numele Sfântul Petru de la Cetinje.