Marin din Anazarb

Sfântul Mucenic Marin din Anazarb (numit și Marin din Tars) a fost un bătrân creștin din Asia Mică, ucis în Cilicia în vremea marii prigoane a lui Dioclețian, la hotarul dintre secolul al III-⁠lea și al IV-⁠lea. Este pomenit la 18 octombrie (31 octombrie după calendarul nou). Moaștele lui au fost duse la Anazarb.

Prigoana

Prigoana creștinilor începută sub Dioclețian în 303 și ținută de urmașii lui până în 313 a fost ultima și cea mai aspră prigoană a creștinilor din Imperiul Roman. În 303 tetrarhii au dat un edict care scotea drepturile creștinilor și le cerea să respecte practicile religioase romane de obicei. Mai târziu au fost date alte edicte, îndreptate împotriva preoților și care obligau pe toți locuitorii imperiului la jertfe păgâne. Asprimea prigoanei era diferită în imperiu și mai mare în partea de răsărit.

Mărturisirea și mucenicia

Fiind creștin și văzând cum păgânii aduc jertfe idolilor nu numai animale și păsări, ci chiar oameni, Sfântul Marin s-⁠a aprins de râvnă dumnezeiască și, în timp ce se făcea o sărbătoare în cinstea idolilor neînsuflețiți, a mers la locul unde se aduceau jertfe. Ajungând acolo, bătrânul a răsturnat jertfelnicele și a călcat în picioare jertfele de pe ele. A mustrat pe preoții necredincioși și s-⁠a mărturisit creștin.

Pentru aceasta păgânii l-⁠au prins, l-⁠au bătut întâi cu bețe, apoi cu pietre peste gură, de i-⁠au scos dinții, și l-⁠au târât de păr pe pământ. După toate acestea mucenicul a fost legat și dus la guvernatorul ținutului Tarsului. Guvernatorul i-⁠a cerut să se lepede de credința în Hristos, iar Marin a refuzat. Apoi a fost chinuit: întâi bătut cu bice, apoi pus în lanțuri și închis în temniță. La răsăritul soarelui călăii l-⁠au legat pe mucenic de un scaun de tortură și l-⁠au bătut din nou, iar apoi, prin tăierea cu sabia, Sfântul Marin a primit cununa muceniciei. Moaștele lui au fost mutate mai târziu de doi creștini cucernici în orașul Anazarb.