Asclepiade al Antiohiei

Sfântul Asclepiade a fost episcop (patriarh) al Antiohiei din 211 sau 212 până la moartea sa, în jurul anului 218, numit Mărturisitorul, al nouălea arhiepiscop ortodox al Antiohiei, urmaș al lui Serapion. Este pomenit la 18 octombrie, în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă Rusă din Afară (unde i se zice sfințit mucenic). Aproape toate amănuntele vieții lui se știu din Istoria bisericească a lui Eusebiu al Cezareei.

Episcopul Antiohiei

Despre tinerețea lui nu se știe nimic, dar probabil că era dintr-⁠o familie păgână greacă romanizată și învățată (a se vedea Asclepiazii). Înaintașul lui pe scaunul Antiohiei a fost Serapion, unul dintre teologii de frunte ai vremii sale, ale cărui scrieri pierdute le citează adesea Eusebiu al Cezareei. Același Eusebiu spune că Asclepiade l-⁠a urmat pe Serapion în primul an al domniei împăratului Caracalla, adică în 211 sau 212. Harnack, după alt izvor, bănuiește o începere ceva mai timpurie. Cu prilejul urcării lui pe scaun, Alexandru, episcopul Ierusalimului, a trimis Bisericii din Antiohia o scrisoare de felicitare, păstrată de Eusebiu.

În vremea prigoanei lui Caracalla împotriva creștinilor, Asclepiade s-⁠a făcut vestit, după Eusebiu, ca mărturisitor, dar nu este limpede dacă a fost ucis sau a murit de moarte firească. Un izvor englez spune că i s-⁠a dat titlul de mucenic din pricina încercărilor îndurate în prigoana romană. În orice caz, sfârșitul lui a fost în jurul anilor 217 până la 220 (anul 218, după unele izvoare, 220, după altele). Pe scaun i-⁠a urmat Filet.

Moaștele

Rămășițele pe care Biserica Catolică le socotește moaștele lui Asclepiade al Antiohiei se păstrează într-⁠una din bisericile din Viena, în cartierul Liesing, într-⁠o raclă transparentă, în biserica Mântuitorului (Erlöserkirche). Obârșia acestor moaște nu este limpede, căci biserica în care se află a fost zidită abia în 1909. Se presupune că le-⁠a dăruit bisericii, în anii 1910, cardinalul Franz Xaver Nagl.