Ansbald de Prüm

Sfântul Cuvios Ansbald de Prüm (numit și Ansbold) s-⁠a născut în Luxemburg, a fost monah la Prüm, în Germania, apoi egumen la Saint-⁠Hubert, în Ardeni, și, în sfârșit, egumen al mănăstirii Prüm din 860 până la adormirea sa, la 12 iulie 886. A fost prieten și corespondent al lui Lupus din Ferrières. Când era încă monah la Prüm, între 840 și 844, a lucrat cu Lupus la colaționarea scrierilor lui Cicero; într-⁠o scrisoare din septembrie 847, Lupus îi mulțumește pentru copii după scrisorile lui Cicero și îi cere o copie după In Arato.

A fost ales egumen în 860, în locul lui Eigil. Lupus i-⁠a scris două scrisori, la sfârșitul lui februarie 862 și la 7 martie 862. În 861, regele Lothar al II-⁠lea i-⁠a dat dreptul de a ține piață și de a bate monedă, scutite de dări, la Romarivilla. După 870 a fost un sprijinitor de seamă al regelui Ludovic Germanicul în Lotharingia. La 12 aprilie 870 Ludovic a redat mănăstirii Prüm pământurile de lângă Bingen, luate de contele răzvrătit Werner, iar în februarie 871 i-⁠a întărit și alte pământuri. În 882 mănăstirea a fost arsă de vikingi, dar el a izbutit să o refacă. Este pomenit la 12 iulie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.