Balay

Balay (Valay, Balley, Biabailus) a murit în 524 și a fost stăpân de Rosmadec, în Bretania, în veacul al VI-⁠lea. A fost ucenic al Sfântului Guénolé, care l-⁠a chemat la mănăstirea sa de la Landévennec, în eparhia Quimper. A devenit monah acolo, apoi sihastru pe muntele Penflour, lângă Châteaulin și Ploermellac. Este ocrotitorul localității Ploubalay, în Côtes-⁠d'Armor, care îi cinstește și azi sfințenia și minunile. Este pomenit la 12 iulie, în calendarul apusean (stil nou). Numele lui se află în Lanvallay, Ploubalay și Saint-⁠Valay, sat din Taden. Sfânt breton cinstit local.