Teodor și Ioan

Teodor Varegul și fiul său Ioan sunt doi creștini varegi din Kiev, uciși de mulțimea păgână în secolul al X-⁠lea, socotiți primii mucenici cunoscuți ai Rusiei. Sfântul Simon, în scrisoarea către Cuviosul Policarp, îi numește primii cetățeni ai cerului din ținutul rusesc, încununați de Hristos pentru care au murit. Pomenirea lor este la 12 iulie.

Povestea

Teodor s-⁠a născut în secolul al X-⁠lea, a slujit mult timp în Bizanț, unde a primit Botezul, și s-⁠a mutat apoi la Kiev. Avea un fiu, Ioan, creștin ca și el și unul dintre cei mai buni ostași ai cneazului. În manuscrisele vechi numele lui păgân se scrie Tur (scandinavul Thor) sau Utor (Ottar).

Cronica Anilor Trecuți povestește că bătrânii și boierii au hotărât să tragă la sorți un băiat sau o fată pentru a fi jertfiți zeilor. Sorțul a căzut pe Ioan, fiul varegului Teodor, care venise din Țara Grecilor și își mărturisea în taină credința creștină. Ioan era, după cronică, frumos la chip și la suflet. Soli au venit la Teodor, spunând că zeii l-⁠au ales pe fiul său. El a răspuns că aceia nu sunt zei, ci lemn, care astăzi este și mâine putrezește, nu mănâncă, nu beau, nu vorbesc, făcuți de mână cu securea și cuțitul. Unul este Dumnezeu, cel căruia i se închină grecii, care a făcut cerul, pământul, omul, stelele, soarele și luna. Nu-⁠și va da fiul demonilor. Soții au povestit mulțimii, care a luat armele și a năvălit în curtea lui. Teodor stătea în tindă cu fiul. I-⁠au spus să-⁠l dea pe fiu, ca să-⁠l aducă zeilor. El a răspuns că, dacă sunt zei, să trimită unul dintre ei să-⁠l ia, iar ei pentru ce le aduc jertfe. Atunci au tăiat tinda de sub ei, și așa au fost uciși amândoi. Nimeni nu știe unde au fost puși, căci oamenii de atunci erau neștiutori și necreștini.

Datarea și cercetarea

Data exactă a uciderii nu se cunoaște: Cronica o pune în anul 983, altă versiune la 12 iulie 978, iar unii socotesc că s-⁠a petrecut vara lui 983. Povestea din Cronică este o inserție târzie, probabil din Sinodiconul din anii 1090, făcută poate pe baza unei scurte însemnări de sinaxar pentru pomenirea mucenicilor locali. Cronica nu cunoaște numele lor, iar unele amănunte, precum locul morții, sunt neîntemeiate. Jertfele omenești la slavi sunt atestate de mai multe surse. Se spune în publicistica bisericească că faptul a influențat hotărârea lui Vladimir de a se boteza, uimit de curajul lui Teodor, care a stat singur înaintea mulțimii.

Amintirea

În locul morții lor, cneazul Vladimir a ridicat mai târziu Biserica Zeciuielii a Adormirii Maicii Domnului, prima biserică de piatră a Kievului, sfințită la 12 mai 996. Moaștele martirului Ioan au fost aflate în vechime și se odihnesc în Peșterile Apropiate (Antonie) ale Lavrei Peșterilor din Kiev. Cum nu se păstrează știri despre aflarea lor, Golubinski a presupus că s-⁠a făcut printr-⁠o descoperire. Locul moaștelor lui Teodor nu se cunoaște. La 5 iunie 1983, în cinstea celor o mie de ani de la moartea lor, Comitetul tineretului ortodox rus a ținut o sărbătoare cu 600 de participanți, condusă de mitropolitul Filaret (Voznesenski), ierarhul Bisericii din Străinătate.