Simon de la Volomsk

Cuviosul Simon de la Volomsk (în lume Simeon Mihailov) a fost întemeietorul și egumenul pustiei Înălțării Crucii Simon-⁠Volomsk din regiunea Vologda, născut la 18 septembrie 1585 și mort mucenicește la 12 iulie 1641. Este cinstit ca unul dintre cuvioșii Bisericii Ruse, în Soborul sfinților cinstiți local din Vologda. Pomenirea lui se săvârșește la 12 iulie după calendarul vechi, în ziua morții.

Simeon Mihailov s-⁠a născut lângă Volokolamsk, pe moșia mănăstirii Iosif-⁠Volokolamsk. În Vremurile Tulburi familia lui a rămas fără mijloace de trai. Sfântul s-⁠a mutat la Moscova, a învățat meșteșugul croitoriei, apoi s-⁠a mutat la Veliki Ustiug. Mai târziu a trăit la mănăstirea Solovki și la mănăstirea Macarie din Cernogorsk, de pe Pinega, unde în 1609 a primit tunderea în monahism cu numele Simon. Egumenul mănăstirii Cernogorsk, Macarie, l-⁠a binecuvântat pe Simon pentru viața de pustnic. În căutarea unui loc pentru pustie, sfântul a străbătut Novgorodul, Ladoga, Korela, Moscova, Vologda și Veliki Ustiug. La 65 km spre sud-⁠vest de Veliki Ustiug, în pădurile Volomsk, pe râul Kicimenga, la 26 iulie 1613 Simon și-⁠a așezat o chilie, în jurul căreia a crescut mai târziu mănăstirea Înălțării Crucii. După izvorul sârbesc, locul a fost aflat, după un amănunt, la 65 km de oraș.

Peste cinci ani de la întemeierea pustiei, frații au început să se adune la Simon. Apariția mănăstirii a stârnit mânia localnicilor, care pretindeau acele pământuri. Au încercat să-⁠i gonească pe monahi, dar Simon a primit de la țarul Mihail Feodorovici o diplomă de danie pentru pământuri pe o rază de 10 verste în jurul mănăstirii. Aceasta nu a pus capăt conflictului. Țăranii au ars biserica mănăstirii. Mai târziu au încercat să-⁠i ia sfântului diploma țarului. Cuviosul Simon a fost chinuit și apoi decapitat; cronica spune că l-⁠au chinuit mult, bătându-⁠și joc de el, i-⁠au străpuns sfântul trup cu cuțitele și, în cele din urmă, i-⁠au tăiat cinstitul cap și au aruncat trupul lângă chilia lui.