Anstruda de Laon

Sfânta Cuvioasă Anstruda de Laon, născută în jurul anului 645, a fost stareța mănăstirii Sfântul Ioan din Laon, în Galia. Este o sfântă a Bisericii nedespărțite.

Era fiica Sfintei Sadalberga, întemeietoarea mănăstirii, și a lui Blandin. Viața ei, scrisă în secolul al IX-⁠lea de un autor necunoscut, spune că pe la 657, la vârsta de doisprezece ani, a intrat în mănăstirea mamei sale ca să scape de o căsătorie. Când Sadalberga a adormit, în 670, Anstruda a urmat-⁠o ca stareță, cu încuviințarea episcopului de Laon, a nobilimii și a regelui.

Acești ani au fost grei: lupta dintre Neustria și Austrasia a ajuns și la mănăstire, iar Ebroin, stăpânul puternic al Neustriei, a vrut s-⁠o alunge și i-⁠a ucis fratele, pe Baldwin, tot sfânt. Anstruda a păstrat totuși conducerea. Se spune că ținea posturi aspre și privegheri multe, că îi cerceta pe bolnavi și pe săraci și că îndruma cu blândețe pe surori. A adormit în 688, iar după moartea ei au fost atribuite rugăciunilor ei multe vindecări și minuni.

Este pomenită la 17 octombrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).