Lazăr

Sfântul și Dreptul Lazăr cel de patru zile, prietenul lui Hristos, a trăit în Betania, aproape de Ierusalim, și a fost înviat de Domnul Iisus Hristos la patru zile după ce fusese pus în mormânt. După tradiția Bisericii, a ajuns mai târziu primul episcop al cetății Chition din Cipru. Biserica pomenește învierea lui în Sâmbăta lui Lazăr, înaintea Duminicii Floriilor, iar mutarea sfintelor sale moaște la Constantinopol la 17 octombrie.

Prietenul Domnului

Betania era un sat la poalele Muntelui Măslinilor, la cincisprezece stadii, adică vreo trei kilometri, de Ierusalim. Satul se numește astăzi Al-⁠Eizariya, „locul lui Lazăr". Aici locuia Lazăr împreună cu surorile sale, Marta și Maria. Numele Lazăr este forma grecească a numelui evreiesc Eleazar, „Dumnezeu a ajutat".

Domnul Iisus iubea această casă și intra adesea în ea. Evanghelia după Ioan spune că Iisus „iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr" și Îl numește pe Lazăr prieten. Despre el vorbește numai Ioan; Lazăr din pilda bogatului nemilostiv, din Evanghelia după Luca, este un alt personaj.

Învierea din morți

Lazăr s-⁠a îmbolnăvit, iar surorile au trimis să-⁠I spună Domnului: „Iată, cel pe care Îl iubești este bolnav". Iisus a răspuns că boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, și a mai rămas două zile unde se afla. Apoi le-⁠a spus ucenicilor că Lazăr a adormit și că Se duce să-⁠l trezească, iar când ei n-⁠au înțeles, le-⁠a spus limpede că Lazăr a murit.

Când a ajuns la Betania, Lazăr era în mormânt de patru zile. Marta a ieșit întru întâmpinarea Lui și I-⁠a spus că, dacă ar fi fost acolo, fratele ei nu ar fi murit. Domnul i-⁠a răspuns: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va învia". Marta Și-⁠a mărturisit credința că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Apoi a venit Maria, iar Domnul a plâns.

Mormântul era o peșteră acoperită cu o piatră. Iisus a poruncit să fie ridicată piatra, deși Marta a spus că trupul miroase deja. După o rugăciune către Tatăl, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară.". Cel mort a ieșit, legat la mâini și la picioare cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într-⁠o năframă, iar Domnul a spus: „Dezlegați-⁠l și lăsați-⁠l să meargă". Mulți dintre iudeii prezenți au crezut în El.

Imnele Bisericii văd în această scenă cele două firi ale Mântuitorului. Ca om, El întreabă unde l-⁠au pus pe Lazăr și plânge; ca Dumnezeu, îl cheamă din moarte cu o singură poruncă.

După înviere

Cu șase zile înainte de Paști, Domnul a venit din nou la Betania, unde I s-⁠a făcut o cină. Marta slujea, iar Lazăr ședea la masă împreună cu El. Mulțimi de oameni veneau acolo, nu numai pentru Iisus, ci și ca să-⁠l vadă pe cel înviat. Arhiereii au hotărât atunci să-⁠l omoare și pe Lazăr, pentru că din pricina lui mulți credeau în Iisus.

Învierea lui Lazăr a pregătit și intrarea Domnului în Ierusalim, când mulțimea L-⁠a întâmpinat cu ramuri. Despre viața lui de mai târziu, Evanghelia nu mai spune nimic.

Episcop în Cipru

După tradiția Bisericii Ortodoxe, Lazăr a părăsit Iudeea din pricina primejdiei care îl pândea și a ajuns în insula Cipru. Acolo Apostolii Pavel și Barnaba l-⁠au așezat primul episcop al cetății Chition, numită azi Larnaca. Tradiția spune că a mai trăit treizeci de ani, în aspră înfrânare, și că a adormit a doua oară în Cipru, unde a și fost îngropat. Se mai povestește că Maica Domnului i-⁠a trimis un omofor țesut cu mâinile ei.

Acestea sunt știri de tradiție, nu din Scriptură. În Occident circulă o altă tradiție, din Provence, după care Lazăr ar fi ajuns episcop la Marsilia; catedrala din Autun în Franța îi poartă numele.

Moaștele

În anul 890 s-⁠a găsit la Chition un sicriu de marmură cu inscripția „Lazăr cel de patru zile, prietenul lui Hristos". Împăratul Leon al VI-⁠lea Înțeleptul a poruncit să fie duse moaștele la Constantinopol, ceea ce s-⁠a petrecut în jurul anului 898, și să fie așezate într-⁠o biserică închinată Sfântului Lazăr. Mutarea lor se pomenește la 17 octombrie, iar imnele zilei vorbesc despre comoara care a venit din Cipru prin porunca unui împărat binecredincios.

La Larnaca, Leon a ridicat o biserică peste mormânt. Clădirea de azi, din secolul al XVII-⁠lea, se află pe locul bisericii mai vechi, iar mormântul se vede sub altar. În noiembrie 1972, la lucrări în biserică, s-⁠au găsit sub altar rămășițe într-⁠un sarcofag de marmură, recunoscute ca părți din moaștele sfântului. În 2012, Biserica Ciprului a dăruit o parte din ele Bisericii Ortodoxe Ruse. Pelerinii se închină și la mormântul din Betania, o peșteră în care se coboară pe trepte; Lazăr este deci cinstit în două locuri, la Betania și la Larnaca.

Sâmbăta lui Lazăr

În sâmbăta de dinaintea Floriilor, Biserica prăznuiește învierea lui Lazăr ca pe o vestire a Învierii lui Hristos și ca pe o făgăduință a învierii de obște. Ziua este o clipă de bucurie între Postul Mare și Săptămâna Patimilor. La Liturghie se cântă „Câți în Hristos v-⁠ați botezat" în locul Trisaghionului, iar în săptămâna dinainte slujbele urmăresc boala și moartea lui Lazăr și drumul Domnului spre Betania.